Multumiri, pupaturi si un 2012 care bate la usa

Iata ca trece 2011 si il asteptam voiosi pe 2012.

Bebster.ro a aparut in 2011 si si-a dorit sa stranga la un loc parinti (dar nu numai) pasionati de hrana adevarata. Avand deja experienta fratilor mai mari – Getfit.ro si Suplimente.ro, ne bucuram ca am atras public si aici prin retetele si articolele noastre. Stim ca e tot mai greu sa mananci natural – fie din lipsa resurselor, fie din lipsa surselor de alimente bune, dar de cele mai multe ori din dezinformare si comoditate. Noi suntem aici sa va indemnam in continuare catre o viata sanatoasa si sper din suflet sa avem mai mult ajutor din partea voastra pentru ca e important sa avem un loc al nostru, unde sa gasim informatii si retete utile. Asadar parinti cu bloguri culinare sau de crestere a copiilor, va asteptam daca doriti sa fiti “contributors” pe Bebster.ro. Dupa cum ati vazut, fiecare articol sau reteta ce apartine unui colaborator este semnat de acesta si in functie de preferintele sale punem link catre blogul sau pagina personala de facebook.

Si daca tot vorbim de colaboratori vreau sa multumesc unor fete speciale care ne ajuta fie cu retete, fie cu articole. Multumesc Ana Maria Morteci pentru retetele si pozele minunate si iti doresc un an nou perfect alaturi de sotoi, purci si minunea pe care o asteptati (cosmetice handmade facute de Amy puteti cumpara de aici). Multumesc Alexandra Saceanu pentru articolele de suflet in care s-au regasit multe mame si iti trimit toate gandurile bune pentru noul an pentru tine, pentru Lia si pentru mama ta care va ajuta din umbra (cosmetice lucrate de Alexandra puteti cumpara de aici). Multumesc Adina Beres, psihologul care ne ajuta cu experienta si articolele sale (aici gasiti blogul ei). Multumesc Adina Vladoiu, castigatoarea biletelor in GetFit Camp, care ne-a trimis si ea cateva retete bune si care isi ia sotul de manuta si il aduce la seminariile lui Cristian Margarit despre viata sanatoasa, alimentatie sanatoasa. Le doresc si lor numai bine alaturi de fetita lor scumpa. Multumesc Laura Frunza pentru ca ne-ai oferit ajutor in cadrul unui concurs si pentru ca stiu ca rasfoiesti si retetele de aici pentru scumpa ta Eliza (blogul Laurei e aici). Multa sanatate in noul an! Multumesc Raluca Donciu pentru traducerea trimisa si sper sa mai ai timp si altadata. Va urez un an nou la fel de frumos cum e familia voastra! (blogul Ralucai e aici). Multumesc Iulia Bada (blogul e aici) si Moni si Natalia (bogul aici) pentru retetele voastre si va mai astept. Multumesc Corina B (mamica lui Andrei) si Andreea B (mamica lui Rares), fete dragi mie si care m-au ajutat si ele fie cu articole, fie cu retete. Multumesc si Anei Maita (site-ul aici) si Roxanei Dudus (forumul aici) pentru interviurile pe care le-au acceptat.

Si le mai multumesc celor care ne citesc din umbra, celor care ne lasa feedback si ne incurajeaza spunandu-ne ca le place Bebster.ro, celor care se inspira din retetele noastre si sunt binevoitori incat sa puna un link inapoi catre noi sau care au puterea sa spuna multumesc, dar si celor care se straduiesc sa manance sanatos si se informeaza mereu, asa cum sunt fetele din micul nostru grup.

Sper ca in 2012 sa va avem pe mai multi alaturi de noi. Nu va faceti griji daca nu va ies poze de revista, va asteptam oricum.

La multi ani tuturor!

De vorba cu: Roxana Dudus, consultanta alaptare La Leche League

De Roxana Dudus au auzit multe viitoare mame in cautare de informatii despre alaptare, iar daca nu au auzit, atunci ar trebui sa auda cat mai repede.  Bebster.ro i-a adresat cateva intrebari care se afla in gandurile multor viitoare mamici, dar si in ale celor care de-abia au nascut. Ii multumim Roxanei pentru sfaturile pretioase.

Cum ai devenit consultanta  in alaptare si cu ce le poti ajuta pe mamicile care apeleaza la tine?

Am devenit consultanta in alaptare La Leche League (LLL) in urma unei  formari si acreditari internationale ce a durat aproape un an si jumatate. Instrumentele mele sunt ascultarea si empatia. Ofer sugestii practice, informații şi sprijin emoţional pentru mamele și viitoarele mame ce participă la întâlnirile lunare, la telefon, prin e-mail , la cererea mamei  si acasa, sunt la curent cu cele mai noi informatii despre cercetarile privind alaptarea.

Laptele matern este un drept al bebelusului. De ce tot mai multe femei refuza sa alapteze?

Alaptarea este considerata un drept al copilului, inscris in Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în art. 24 si reprezinta  relatia creata intre o mama si un copil pentru trecerea  la viata din afara uterului  si  pentru tranzitia de la bebelușul dependent, la copilul independent, sigur pe el.
Mamele doresc sa alapteze, dar intervin o serie de factori care stau in calea realizarii acestui act minunat. Lipsa ajutorului specializat, sfaturile si informatiile contradictorii despre alaptare, lipsa informatiei de baza – despre cum se produce laptele matern, conduc, uneori, la esecul alaptarii. Fiecare situatie este diferita. Unele femei se tem de ce vor spune sau gandi cei din jurul lor, altele considera ca a nu alapta inseamna mai multa libertate pentru ele, mai mult confort sau nu doresc sa alapteze doar pentru faptul ca organismul lor va avea de suferit (lasarea sanilor, kilogramele in exces etc.).

Cum influenteaza depresia post natala alaptarea?

Prezenta  simptomelor  depresive pot scadea prevalenţa  alaptarii. Consecintele negative asupra sanatatii  provocate de  depresia postpartum sunt bine studiate, asa cum sunt si beneficiile alaptarii. In ciuda cercetărilor detaliate referitoare la acestea, relaţia dintre starea de spirit a mamei  si  alaptare ramane echivoca.
Femeile cu simptomatologie depresiva în perioada postpartum pot avea un risc crescut de esuare in alaptare. Astfel, prezinta si risc crescut de scadere a duratei alaptarii,  intampina mai multe dificultati, le scade nivelul de eficacitate a alaptarii – de ex., aceasta indica faptul ca mamele cu depresie  sunt mai putin increzatoare in capacitatea lor de a alapta .
Există, de asemenea, dovezi ce sugereaza ca femeile deprimate au dificultati in a initia alaptarea si a o realiza in mod exclusiv.

Alaptarea  in perioada de dupa nastere a fost asociata cu o scadere a simptomatologiei depresive.
S-a observat ca mamele care alapteaza exclusiv au avut in mod semnificativ o perioada de depresie mult mai mica in comparatie cu cele care au hranit copiii cu biberonul.
Astfel, se susţine necesitatea  identificarii timpurii a depresiei şi se recomanda tratament adecvat pentru femeile cu simptomatologie depresiva.

In ultima vreme in maternitati mamelor li se spune ca nu au suficient lapte si ca masa bebelusului trebuie suplimentata cu formula de lapte praf. Cum poate o mama sa isi creasca volumul de lapte?

Primele  ore  dupa nastere sunt momente critice, atat pentru mama, cat si pentru nou-nascut. Mama incepe perioada de recuperare de  la schimbarile fizice si hormonale bruste declanşate de travaliu, nastere, precum si de expulzarea  placentei. Scaderea hormonilor „ placentari ” este un semnal pentru organismul ei ca incepe sa produca lapte matern in cantitati suficiente pentru a-si hrani copilul.  Cei care participa la nastere trebuie sa isi pastreze vigilenta pentru a detecta sangerari anormale si pentru a se asigura ca nevoile ei nutritionale si de fluide sunt indeplinite, iar confortul ei este mentinut.

Nou-nascutul este in curs de schimbare brusca la viata din afara uterului. Imediat, cei prezenti  la nastere sunt solicitati de catre copil pentru a fi atenti la initierea respiratiei, contactul piele pe piele cu  mama, alaptare imediata si exclusiva etc.
Mama si copilul ar trebui sa fie impreuna, pe cat posibil imediat dupa nastere, pentru ca alaptarea sa aiba un start bun si sa continue eficient.
In timpul primelor ore dupa nastere, temperatura, pulsul, tensiune arteriala si sangerarile mamei pot fi verificate în timp ce copilul rămâne pe abdomenul ei.  Temperatura, ritmul respirator, cardiac ale nou-nascutului pot fi verificate, de asemenea, în acest fel.

In primele zile stomacul bebelusului este cat un bob de mazare, iar cantitatea de colostru – primul lapte produs, plin de anticorpi, de care va beneficia in prima zi, la fiecare alaptare, este de ½ lingurita, iar in a 2 a zi , de o lingurita la fiecare masa de alaptare.

Alaptarea functioneaza dupa principiul cererii si ofertei: cu cat cererea este mai mare, cu atat oferta creste. Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF si marile academii de pediatrie recomanda alaptarea la cerere, adica hranirea corecta a copilului la sanul matern ori de cate ori doreste, pentru o productie lactata adecvata  nevoilor bebelusului.
Suplimentarea hranei, atunci cand nu este cazul, va deruta organismul mamei, care nu va stii cat sa produca pentru nevoile bebelusului.

Care este cea mai indicata pozitie de alaptare pentru o mama care face asta pentru prima oara?

O singura pozitie nu e potrivita pentru toate nevoile mamei si bebelusului.
O pozitie optima pentru eliberarea reflexelor  neonatale primitive ce stimuleaza alaptarea ar fi ca mama sa stea in postura semi-inclinata cu bebelusul pe abdomenul ei . Pentru confortul ei, mama isi sprijina bratele si corpul pe multe perne, bebelusul se plaseaza cu burtica pe abdomenul mamei. Este important ca picioarele bebelusului sa atinga coapsele mamei astfel ca el va sta aproape vertical si nu de-a lungul stomacului mamei. Greutatea bebelusului va exercita presiune asupra abdomenului mamei  contribuind, imediat dupa nastere, la comprimarea vaselor de sange ale mamei, ajutandu-le sa revina ca inainte de sarcina.

Studiile arata ca bebelusul,  adeseori , spontan,  sta la san in pozitia similara cu cea din burtica mamei.
Daca exista probleme de atasare la san atunci se experimenteaza pozitii in care si mama si bebelusul se simt confortabil. S-au descoperit cel putin 270 de pozitionari la san (cea mai mare parte a unui cerc, sanul fiind rotund).

Care sunt cele mai frecvente probleme intalnite la inceputul alaptarii si cum se pot preveni?

Ragadele, canalele blocate, incetinirea reflexului de curgerea a laptelui, angorjarea sanilor, aparitia unor noduli sunt probleme ce apar frecvent in primele zile de alaptare. Acestea pot fi prevenite printr-o pozitionare corecta la san, prin alaptari frecvente, la cererea bebelusului – o conditie necesara este ca mama si bebelusul sa fie impreuna, inca de la inceput –  si prin ajutor specializat oferit mamei.

Ranirea mameloanelor este una din cele mai frecvente probleme  de la inceputul alaptarii. In primele 3 zile dupa nastere, chiar si cu o atasare la san corecta (bebelusul sa  prinda tot mamelonul si 1/3 din areola), sensibilitatea mamelonara este prezenta datorita schimbarilor hormonale post-partum.

Cand se realizeaza tranzitia de la colostru (lichid galbui, gros) la laptele de tranzitie, matur (lichid alb, subtire), cam in ziua a 3 a dupa nastere,  mama isi simte sanii mai grei, ceea ce indica faptul ca „vine laptele” si are parte de „furia laptelui”. Alaptarea frecventa va combate orice disconfort, precum si angorjarea severa.

Se intampla uneori ca bebelusul sa refuze sanul brusc, iar mama sa constate ca laptele ei si-a schimbat gustul. Care este cauza acestei schimbari? Poate fi prevenita?

Unii bebelusi refuza sanul din diverse motive – asa zisa greva a suptului, dar schimbarea gustului laptelui este un factor rar care sa determine refuzul sanului matern. Compozitia laptelui matern difera de la o masa de alaptare la alta.
Gustul  laptelui se schimba in functie si de alimentatia mamei. Cercetatorii au stabilit ca aromele diferite apar si dispar din laptele matern. E nevoie de 2  ore pentru chimen sa apara in laptele matern, de 2-8 ore pentru mentol , o oră pentru banana.
Exista diferente in modul  in care aromele  apar si dispar, dar exista diferente si între femei – nu tot laptele matern este afectat în acelasi mod. Aromele dispar din laptele matern in termen de opt ore.
Daca mama face efort fizic maxim atunci cantitatea de acid lactic din laptele matern poate creste,  iar daca copilul este alaptat imediat dupa realizarea efortului fizic este posibil sa refuze sa mai suga.
O alta perioada in care copilul e posibil sa refuze sanul ar fi revenirea menstruatiei mamei, dar se datoreaza schimbarilor hormonale aparute.

In conditiile in care femeile sunt uneori obligate sa se intoarca la locul de munca mai devreme de 2 ani (uneori chiar dupa cateva luni) cum este posibil sa alapteze in continuare?

Multe mame se intorc la munca fara sa fi intarcat copilul si reusesc sa continue alaptarea.
Angajatorii au anumite obligatii catre femeile care alapteaza. Acestia pot crea locuri special amenajate pentru mama care doreste sa mulga laptele matern in timp ce este la serviciu (o camera curata, privata, si nu toaleta!) sau sa ofere un program flexibil prin care mama poate merge la copil.
Alaptarea este o experienta pentru care merita sa lupti, indiferent prin ce obstacole trebuie să treci de-a lungul drumului.

De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani

Articol si poza: Alexandra Saceanu

“De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani”

Pentru un lucru exagerat, inutil, deviant, periculos, imprudent si scarbos alaptarea dupa varsta de doi ani e cam minunata. Si oricate perechi de sprancene as ridica si oricate     nu-stiu-ce-sa-zic-uri circumspecte ar trebui sa indur, pentru mine nimic nu este mai firesc, mai util, mai natural, mai sigur, mai chibzuit si mai induiosator decat alaptarea unui copil pana cand EL decide sa renunte la san.

Mi-am facut bine temele in timpul sarcinii. Stiam ca ideal este sa alaptezi cel putin sase luni exclusiv, insa dupa primele zile de hranit la foc continuu m-am intrebat, pe buna dreptate: “Sase luni in ritmul asta? Oare voi reusi?”. Dar am reusit. Si uite asa, sase luni s-au trasformat intr-un an, un an s-au trasformat in doi si povestea de dragoste continua.

E firesc, pentru ca un copil nu se trezeste la un an (varsta clasica pentru intarcare la romani) ca dintr-o data nu mai are nevoie de apropiere, de atingerea si de mirosul mamei. Si in niciun caz aniversarea varstei de doi ani nu vine la pachet cu lapte amar si san neatragator. Puiul de om a trait milioane de ani fara sa stie ce varsta are si fara sa primeasca lapte cu program. Ma indoiesc ca ii sunt suficiente cateva sute de ani de “civilizatie” pentru a renunta la asteptarile care i-au modelat evolutia atata amar de vreme.

Este util, pentru ca laptele nu isi pierde proprietatile nutritive (asa cum se tot insista) ci doar, eventual, si le modifica. Pentru ca atunci cand copilul e bolnav, suparat, frustrat sau plictisit sanul e cel mai bun remediu. Pentru ca atunci cand, dupa toate eforturile depuse de noi in bucatarie, copilul impinge cu sila farfuria frumos decorata, suptul salveaza mama de la a ceda nervos. Pentru ca la san adoarme in 10 minute si, daca se trezeste noaptea, nu are nevoie decat de 5 minute pentru a adormi la loc.

Este natural, pentru ca sanii sunt special conceputi pentru a hrani. Nu pentru a atrage, nici pentru a vinde. Ci pentru a hrani. Suntem mamifere si cu asta ne ocupam.

Este sigur, pentru ca, spre deosebire de variantele la cutie, laptele matern nu contine proteine degenerate, grasimi oxidate, indulcitori, vitamine si minerale sintetice. Pentru ca este viu si vine in mii de arome, de gusturi, de senzatii.

Este chibzuit, pentru ca alaptarea prelungita nu este nici pe departe un dat in societatea noastra. Este nevoie de enorm de multa informare, de lecturi kilometrice, de discutii interminabile, de grupuri de suport, de determinare. Mai ales de determinare.

Este induiosator, pentru ca nimic nu poate duplica sentimentul pe care il traieste o mama cu puiul la san. Apropierea, atingerile, oftatul de placere, ticurile si, mai tarziu jocurile, glumele, tachinarile, rasul in hohote. Cum sa nu zambesti? Cum sa nu te induiosezi pana la lacrimi?

Nu stiu cate mamici sunt dispuse sau au posibilitatea sa mearga atat de departe. Nu stiu nici daca este cu adevarat important in zilele noastre, cand accesul la alimente sigure si ingrijire este mult mai facil si cand, evident, copilul de doi ani nu mai depinde de sanul mamei pentru supravieturie. Habar nu am daca alaptarea prelungita este benefica oricarui copil, in orice conditii.

Ce stiu insa cu siguranta este ca noi doua suntem fericite asa, ca fetita mea a crescut minunat, ca este sanatoasa, mancacioasa, vesela, relaxata, sociabila, curioasa, independenta, intelegatoare, empatica, dragastoasa si iubitoare. Si pariez pe orice ca si alaptarea are o mica, mititica, minuscula contributie la afacerea asta. Sau una imensa?

Poza si articol de Alexandra Saceanu