De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani

Articol si poza: Alexandra Saceanu

“De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani”

Pentru un lucru exagerat, inutil, deviant, periculos, imprudent si scarbos alaptarea dupa varsta de doi ani e cam minunata. Si oricate perechi de sprancene as ridica si oricate     nu-stiu-ce-sa-zic-uri circumspecte ar trebui sa indur, pentru mine nimic nu este mai firesc, mai util, mai natural, mai sigur, mai chibzuit si mai induiosator decat alaptarea unui copil pana cand EL decide sa renunte la san.

Mi-am facut bine temele in timpul sarcinii. Stiam ca ideal este sa alaptezi cel putin sase luni exclusiv, insa dupa primele zile de hranit la foc continuu m-am intrebat, pe buna dreptate: “Sase luni in ritmul asta? Oare voi reusi?”. Dar am reusit. Si uite asa, sase luni s-au trasformat intr-un an, un an s-au trasformat in doi si povestea de dragoste continua.

E firesc, pentru ca un copil nu se trezeste la un an (varsta clasica pentru intarcare la romani) ca dintr-o data nu mai are nevoie de apropiere, de atingerea si de mirosul mamei. Si in niciun caz aniversarea varstei de doi ani nu vine la pachet cu lapte amar si san neatragator. Puiul de om a trait milioane de ani fara sa stie ce varsta are si fara sa primeasca lapte cu program. Ma indoiesc ca ii sunt suficiente cateva sute de ani de “civilizatie” pentru a renunta la asteptarile care i-au modelat evolutia atata amar de vreme.

Este util, pentru ca laptele nu isi pierde proprietatile nutritive (asa cum se tot insista) ci doar, eventual, si le modifica. Pentru ca atunci cand copilul e bolnav, suparat, frustrat sau plictisit sanul e cel mai bun remediu. Pentru ca atunci cand, dupa toate eforturile depuse de noi in bucatarie, copilul impinge cu sila farfuria frumos decorata, suptul salveaza mama de la a ceda nervos. Pentru ca la san adoarme in 10 minute si, daca se trezeste noaptea, nu are nevoie decat de 5 minute pentru a adormi la loc.

Este natural, pentru ca sanii sunt special conceputi pentru a hrani. Nu pentru a atrage, nici pentru a vinde. Ci pentru a hrani. Suntem mamifere si cu asta ne ocupam.

Este sigur, pentru ca, spre deosebire de variantele la cutie, laptele matern nu contine proteine degenerate, grasimi oxidate, indulcitori, vitamine si minerale sintetice. Pentru ca este viu si vine in mii de arome, de gusturi, de senzatii.

Este chibzuit, pentru ca alaptarea prelungita nu este nici pe departe un dat in societatea noastra. Este nevoie de enorm de multa informare, de lecturi kilometrice, de discutii interminabile, de grupuri de suport, de determinare. Mai ales de determinare.

Este induiosator, pentru ca nimic nu poate duplica sentimentul pe care il traieste o mama cu puiul la san. Apropierea, atingerile, oftatul de placere, ticurile si, mai tarziu jocurile, glumele, tachinarile, rasul in hohote. Cum sa nu zambesti? Cum sa nu te induiosezi pana la lacrimi?

Nu stiu cate mamici sunt dispuse sau au posibilitatea sa mearga atat de departe. Nu stiu nici daca este cu adevarat important in zilele noastre, cand accesul la alimente sigure si ingrijire este mult mai facil si cand, evident, copilul de doi ani nu mai depinde de sanul mamei pentru supravieturie. Habar nu am daca alaptarea prelungita este benefica oricarui copil, in orice conditii.

Ce stiu insa cu siguranta este ca noi doua suntem fericite asa, ca fetita mea a crescut minunat, ca este sanatoasa, mancacioasa, vesela, relaxata, sociabila, curioasa, independenta, intelegatoare, empatica, dragastoasa si iubitoare. Si pariez pe orice ca si alaptarea are o mica, mititica, minuscula contributie la afacerea asta. Sau una imensa?

Poza si articol de Alexandra Saceanu