Copilul, televizorul si desenele animate

tv copilTelevizorul nu e bun! Trist, dar adevarat. Oricat de educationale ne-ar putea parea unele programe dedicate copiilor, se pare ca acestea nu le fac bine deloc. Pe langa problemele cu deficitul de atentie, iata ce alte probleme pot fi intalnite:

Iata aici un interviu foarte interesant. Bio-fizicianul Virgiliu Gheorghe are si o carte pe tema asta, pe care va invit sa o cititi:

Iata un articol interesant aici – Creierul copilului nu a face fata asaltului TV. si inca unul care ne spune sa inchidem televizorul. Iata si un articol despre programele Baby Einstein.

Inca un film despre cum televizorul afecteaza creierul copilului:

Concluziile?

Limitati televizorul! Experimentati mai mult si petreceti mai mult timp cu cel mic!

 

Diversificarea alimentatiei bebelusului – tot ce trebuie sa stii!

slider diversificare

Am strans aici linkurile cu cele mai utile articole despre diversificare si autodiversificare cu alimente sanatoase. Veti putea citi despre schema cu alimente utile si despre ce inseamna piramida alimentara sanatoasa. Acest buchet de link-uri este util oricarei mamici care nu stie de unde sa porneasca, se simte coplesita de atatea informatii contradictorii, dar vrea sa isi creasca sanatos copilul.

Inceputul diversificarii alimentatiei bebelusului

Autodiversificarea cu alimente sanatoase

Schema Bebster de diversificare a alimentatiei bebelusului

Tabel cu alimente pentru diversificare in functie de varsta – Cand introducem alimentul X?

Piramida alimentara Bebster

 

Galbenusul si importanta lui in diversificare

Ficatul si importanta lui in diversificare

Minunile supei de gaina

 

Succes! Va asteptam cu drag comentariile!

Pedepsele aspre aplicate copilului duc la viclesug

educatie pedepse copii

In ultima vreme apar multe dovezi ca parentingul fara pedepse si fara recompense da rezultate bune. Recent au fost si la noi seminarii pentru parinti sustinute de Aletha Solter, psiholog elvetian care sustine acest model de educatie. Cautand mai multe informatii am gasit si cateva studii care arata ca aplicarea de pedepse aspre este mai gresita decat se credea.

Cu totii ne dorim sa avem copii care nu ne mint. Prima conditie pentru aceasta ar fi exemplul parintilor: daca parintele este prins cu minciuna, va minti si copilul. Increderea se bazeaza pe onestitate in orice relatie, inclusiv in cea parinte – copil.

Experimentul din studiul publicat in 2011 de Talwar and Lee a implicat copii de 3-4 ani din 2 unitati educationale. Intr-una din scoli au fost permise pedepsele, inclusiv corporale, iar in cealalta nu. Dupa mai multe testari, 70% dintre copiii educati fara pedepse isi recunosteau greselile, in timp ce doar 31% dintre cei din scoala cu educatie prin pedepse au recunoscut adevarul.

Concluzia cercetatorilor a fost ca pedepsele aspre duc la acoperirea minciunilor prin alte minciuni, de teama pedepselor aspre. Pe termen lung acestora li se poate intipari obiceiul de a ascunde, de a minti. Cei care nu primesc pedepse aspre au curajul de a-si recunoaste greselile.

Evitati asadar pedepsele!

Copilul NU vrea sa manance (II)

Am revenit cu un update la articolul din 26 Decembrie. Nu ma asteptam sa vad schimbari atat de curand, dar iata ca ele au venit deja. Tudor, a inceput sa manance mult mai mult, sa ceara mancare si desi mai face mofturi la anumite alimente suntem incantati de cele realizate pana acum. Mai nou are 3 mese principale pe zi, iar pana acum nu vroia decat 1 la care ciugulea mai mult. Intre mese are gustari de fructe sau nuci, alune, caju, fistic.

Mai exact, iata ce am facut:

1) Am decis sa nu mai spunem ca el “NU” mananca in prezenta lui.

2) Mancam toti la masa sau masa se ia cu cel putin un membru al familiei care mananca acelasi lucru.

3) Nu este intrebat daca vrea sa manance. Farfuria cu mancare o punem pe masa. Daca cere altceva de mancare ii dam altceva.

4) Daca refuza mancarea, luam farfuria de pe masa la sfarsitul perioadei necesare mesei. Daca o cere inapoi i-o dam. Nu insistam deloc sa manance. Nu ne rugam de el sa manance.

6) Cand refuza un aliment hranitor si necesar in dieta lui, fie il ascundem in alte alimente, fie il incurajam sa manance cu ajutorul unor jocuri: “ce puternic te-ai facut daca ai mancat alimentul x!” sau “esti ca un tigru cand mananci x!” sau “oare va veni leul Tudor sa manance tot din farfurie?“. De cele mai multe ori el isi asuma personajul si incepe sa manance alimentul respectiv. Daca exista un aliment pe care nu vrea deloc sa il manance, care ii provoaca greata si nefiind unul absolut necesar, nu insistam. In cazul lui Tudor acest aliment este branza. Noi folosim alimentul asta pentru o anumita complicitate in alt gen de situatii. Cum nici mie nu imi place sa mananc branza sau alte lactate decat foarte rar, am devenit astfel complicele lui si afirmam ca “Noua nu ne place branza“. Am observat ca a capatat incredere in gusturile mele si pot aplica metoda asta la alimente pe care nu vreau sa le manance, dar si-ar dori, vazandu-le la alti copii. Daca vedem prajituri sau paine, ii spun: “Noua nu ne plac painea, branza si prajiturile. Prajiturile si painea ne fac bubita in burta si nu mancam asa ceva pentru ca vrem sa fim sanatosi si puternici“.

Cam asta am aplicat pana acum. Poate exista si alte metode, dar astea au mers la Tudor intr-un interval de timp foarte scurt. Nu l-am constrans si nu am aplicat pedepse sau recompense. Incercati, iar daca aveti rezultate, va astept cu pareri in zona de comentarii.

Citeste si articolul Copilul NU vrea sa manance (I)

Copilul NU vrea sa manance (I)

Exista copii care par ca nu vor sa manance nimic si copii care par ca nu se mai satura si ar manca orice, oricat si oricand. Eu ca multi altii, fac parte dintre parintii care au copil din prima categorie. Asa ca m-am pus pe citit. Al meu nu a fost de la bun inceput vreun mare mancacios si curios intr-ale mancarii asa cum am vazut ca sunt altii. Asta a dus la greseli de educatie in timpul mesei din dorinta noastra de a manca mai mult sau… ceva.

Cat trebuie sa manance un copil?

Multi parinti se intreaba oare cat ar trebui sa manance copilul meu? Altii vor sa stie proportiile de proteine, lipide si glucide necesare. Cand ai un copil mofturos sau care refuza sa manance e mai greu sa calculezi grame sau calorii consuma pe zi. Totusi, pentru cei care vor neaparat sa calculeze, am cautat cateva repere. Iata ce am gasit.

Mancarea pentru o zi pentru copilul cu varsta intre 3 – 5 ani: 50 – 150g de carne, peste, oua, 100 – 150g legume, 100 -150g fructe, 100 – 200g lactate, gustari mici din nuci, seminte si cereale sau pseudo – cereale.

Desigur, daca parintii isi doresc alt gen de diete, proportiile si alimente pot fi schimbate – lactatele pot fi inlocuite cu alte produse din carne, peste sau oua, cerealele si pseudocerealele pot fi excluse, fructele pot fi reduse si crescut aportul de legume, samd.

De ce copilul nu mananca?

Exista tot felul de motive pentru care un copil sa nu vrea sa manance. Copilul poate fi satul (lapte, gustari), obosit, agitat, bolnav, atras de alte activitati. Daca ati exclus variantele anterioare mai urmeaza una: Daca este rugat de nenumarate ori sa manance, el stie ca va capteaza atentia si stie ca il veti ruga cu atat mai mult cu cat el va refuza de fiecare data.

Ce putem face pentru a opri refuzul mancarii din partea copilului?

  • Masa se ia in familie. Daca nu faceati pana acum, poate ca ar trebui sa incercati. Specialistii spun ca ajuta foarte mult ca masa sa fie luata de toti membrii familiei.
  • Mancati alimente similare. Nu va puteti astepta ca cel mic sa manance broccoli, iar parintii cartofi prajiti.
  • Daca refuza sa manance nu insistati cu rugaminti. Luati farfuria si repetati la masa urmatoare. Mi s-a parut interesant un experiment al unui psiholog: S-a adus in fata copilului mic un obiect stralucitor fara a i se spune altceva. Acesta l-a privit o vreme si apoi l-a luat pentru a-l cerceta. S-a observat ca atunci cand se aduce obiectul iar parintele il impinge insistent copilului acesta il refuza. Atentia negativa este tot atentie. In plus, copilul incepe sa asocieze mancarea cu o experienta negativa data de insistentele repetate.
  • “NU vrea sa manance!” Evitati propozitia asta! Daca ii dati o eticheta si cel mic aude mereu ca el nu vrea sa manance, exact asa se va purta.
  • Laudati-l atunci cand mananca. Celor mici le plac laudele, aplauzele si jocurile. Atentia pozitiva obtinuta o va inlocui treptat pe cea negativa din urma insistentelor.
  • Nu recompensati si nu promiteti recompense! Daca veti promite cumpararea unei jucarii daca  va manca tot la masa, data viitoare s-ar putea sa nu mai functioneze si copilul sa planga direct dupa jucarie, dorind sa sara masa.
  • Mancare mai gustoasa prin folosirea de condimente naturale diverse si o diversitate mare de alimente.

La Tudor cel mai bine pana acum au mers laudele. L-am apreciat pentru puterea dobandita in urma terminarii copanelului sau pentru muschii imensi pe care ii va obtine daca mananca mereu la fel de bine. Mai avem de lucrat si noi si bunicii la punctele 1, 3 si 4, insa consider ca suntem pe drumul cel bun.

 Citeste si articolul Copilul NU vrea sa manance (II)

Somnul copilului si rutina inainte de culcare

Adormitul copiilor este o problema cu care se confrunta multi parintii. Sunt multi copii care au probleme de somn, adorm greu si cu mult efort din partea parintilor.

Aceasta problema a fost abordata de multi specialisti, cei mai cunoscuti fiind Richard Ferber, Elizabeth Pantley, William Sears si Tracy Hogg, fiecare venind cu o metoda proprie pentru adormitul copiilor.

Fiecare metoda are avantaje si dezavantaje, lucruri bune si lucruri mai putin bune, dar cel mai important cand alegi o metoda este sa se potriveasca familiei tale si sa fie in concordanta cu principiile voastre despre educatie.

Eu am retinut cateva lucruri importante despre cum se pot rezolva problemele de somn:

  1. Cel mai bine este sa incepi sa „lucrezi” cu copilul tau cat mai devreme in aceasta privinta, astfel incat sa nu isi creeze obisnuinte/ tipare de comportament nepotrivite.
  2. Este important sa aveti o rutina de culcare, cu rolul de a asigura trecerea de la agitatia zilei la somn si reducerea treptata a stimularii. Aceasta rutina poate sa includa: baie, masaj, cititul unei povesti, scaderea luminii din camera de somn, muzica in surdina, leganat, un pahar cu lapte, crearea unei atmosfere prielnice somnului – intuneric, liniste etc.
  3. Este necesar sa raspundeti nevoilor unice ale copilului, sa tineti cont ca fiecare copil este diferit, chiar si atunci cand sunt frati si sa nu lasati copilul sa planga pana cand adoarme singur si frustrat.
  4. Incercati sa transformati somnul copilului intr-o experienta cat mai placuta pentru el.
  5. Majoritatea bebelusilor si copiilor mici au nevoie sa fie invatati cum sa adoarma si ajutati sa-si formeze un program de odihna (in sensul de rutina previzibila, nu de program strict si prestabilit).
  6. Copiii prea obositi devin agitati si atunci adorm mai greu, asadar se recomanda evitarea supra-oboselii, respectarea orelor de somn si a rutinei de dinainte de culcare.
  7. Evitati sa dati copiilor inainte de culcare alimente care contin: cacao, cofeina, zahar deoarece acestea sunt un BUM de energie pentru copil, care il va tine treaz si agitat pentru mai mult timp.
  8. Evitati incercarile disperate de a adormi copilul prin leganat, purtat/ plimbat in brate, mangaiat sau cantandu-i la nesfarsit.  Toate acestea ii creaza o dependenta si il impiedica sa caute singur modalitati de a se linisti.
  9. Pentru a invata sa adoarma singur, copilul trebuie pus in patul lui nu atunci cand doarme deja, ci cand incepe sa ii fie somn. Pentru asta parintii trebuie sa fie atenti si sa anticipeze adormitul copilului pe unde apuca.
  10. Pentru a evita asociatiile prea puternice cu o anumita actiune (leganat, mangaiat, citit, masaj, etc), se recomanda alternarea tehnicilor si a parintelui care le aplica.

Articol de Adina Beres – psiholog si psihoterapeut sistemic

http://adinaberes.wordpress.com/

pentru Bebster.ro

Copilul ca simptom al familiei – intre parenting si psihoterapie

Familia este ca un sistem, daca un membru are probleme, toata familia va avea probleme, toata familia rezoneaza inconstient cu acea problema. De multe ori copilul devine simptomul familiei atunci cand relatia parintilor ca sot si sotie este problematica sau conflictuala; copilul incearca, inconstient, sa salveze sau sa repare relatia parintilor lui, atragand atentia asupra sa si facandu-i astfel sa colaboreze in a-l ajuta pe el. Acesti adulti formeaza un cuplu, inainte de a fi parinti, si daca relatia de cuplu nu este buna, asta va afecta copilul si reactia copilului ii va afecta inapoi pe ei.

Atunci cand un copil prezinta un simptom, dese ori este o modalitate de comunicare cu cei din jur. Cand un copil are un comportament nedorit, el atrage atentia parintilor si familiei, care reactioneaza si colaboreaza pentru a rezolva problema. Astfel in cadrul familiei se inverseaza ierarhia. Acum copilul detine puterea in familie prin simptomul/comportamentul problematic pe care il prezinta. Pentru a rezolva situatia este necesar ca parintii sa recastige puterea, rezolvand problemele din relatia lor de cuplu, si sa elibereze copilul de responsabilitatea rezolvarii conflictelor din familie.

Copilul-simptom exprima si preia suferintele parintilor sai.

Tulburarile de comportament ale copilului pot avea diverse forme: agresivitate (verbala, fizica, autoagresivitate), furt, minciuna, etc. Aceste comportamente sunt intotdeauna mesaje. Psihoterapeutul urmareste intai sa descopere motivul si scopul comportamentului. Un copil agresiv poate face acest lucru pentru a atrage atentia parintilor. Pot exista mai multe motive ale comportamentelor nedorite: atragerea atentiei, obtinerea puterii, razbunarea, retragerea, etc.

Cea mai buna metoda de observare a copilului este jocul acestuia, interactiunea cu alti copii, relatarile educatoarei sau invatatoarei, desenele lui, etc. Bineinteles ca este nevoie si de o discutie cu copilul. Avem nevoie sa il ascultam pentru a-l intelege, iar a asculta este diferit de a-l auzi; ascultarea presupune atentie si disponibilitate, inseamna sa fii acolo pentru copilul tau.

Articol de Adina Beres – psiholog si psihoterapeut sistemic

http://adinaberes.wordpress.com/

pentru Bebster.ro

Tort crud cu branza, fara zahar si fara cereale

Daca e ziua celui mic sau pur si simplu vrei sa faci o prajitura sau un tort rapid si sanatos, iata mai jos o reteta:

Ingrediente tort crud cu branza, fara zahar si fara cereale

Blat

  • stafide, curmale, smochine (de preferat bio, fara adaos de zahar)
  • alune de padure, caju, nuci, migdale (crude)

Crema

  • 100 gr branza de vaci dulce, grasa si moale
  • 1 banana
  • 50 gr migdale (pe care le-am pus la inmuiat in prealabil)

Se ia un pumn de stafide si cateva curmale si smochine.
Se adauga putin mix de alune de padure, nuci,  caju, migdale.
Se baga impreuna in mixer si se amesteca vanjos, pana se formeaza o pasta.
Dupa ce se face blatul, se baga vreo 30min la congelator sa se intareasca.
Pentru crema se amesteca toate ingredientele la blender.
Se aseaza apoi peste blat si se lasa din nou la congelator pentru inca 30min si se serveste imediat (altfel, crema se inmoaie).
Reteta si poza trimise de Andreea B.

Autodiversificarea cu alimente sanatoase

Ce este autodiversificarea?

Autodiversificarea este metoda prin care copilul se hraneste singur. La inceput nu exista lingurite si blender pentru pasarea alimentelor, ci se acorda copilului direct bucati din fructe sau legume. Autodiversificarea trebuie inceputa atunci cand bebelusul este suficient de matur incat sa poata apuca bucatile de mancare si le poate duce singur catre gurita. Spre deosebire de diversificarea clasica a alimentatiei copilului, autodiversificarea este o metoda ce nu presupune pasarea alimentelor, dar se pot acorda alimente insotite de sosuri in care veti introduce anumite alimente absolut necesare dezvoltarii copilului.

Nu va asteptati ca la inceput bebelusul sa manance foarte mult si pregatiti-va pentru ceva dezordine in jur. Este important sa mancati si dumneavoastra in acelasi timp pentru ca masa este o actiune care se face in familie si astfel preveniti si eventualele mofturi la masa.

Beneficiile si dezavantajele autodiversificarii

Parintii care au adoptat autodiversificarea gasesc urmatoarele avantaje in aceasta metoda:

  • Copiii autodiversificati invata sa se hraneasca singuri de la o varsta frageda.
  • Ei invata chiar si utilizarea de tacamuri inaintea celorlalti copii.
  • Pe langa asta, alte avantaje ar mai fi faptul ca un copil autodiversificat e mai dornic si mai rabdator sa participe la mese in familie si ca poate experimenta singur inca de la inceput cu textura alimentelor. In diversificarea traditionala, cu cat vei introduce mai tarziu alimente cu bucati mai mari, nepasate, cu atat risti ca cel mic sa le respinga atunci cand i le vei da.
  • Cultiva independenta si increderea in sine.
  • Ajuta in dezvoltarea coordonarii dintre maini si ochi.
  • Masticatia ajuta la dezvoltarea armonioasa a danturii.
  • Copiii autodiversificati sunt mai putin mofturosi la masa.

Dintre dezavantajele cu care unii parinti se confrunta cele mai des intalnite sunt:

  • Dezordinea creata in bucatarie sau la locul de luat masa
  • Riscul de a se ineca
  • Datorita texturii, unele alimente pot fi excluse din autodiversificare si astfel copilul nu capata nutrientii necesari

Dezordinea din bucatarie este un dezavantaj minor, daca vei aseza sub scaunul de luat masa o folie de plastic sau o fata de masa din musama pe care sa o poti curata mai usor apoi.

In autodiversificare, copilul trebuie supravegheat cu atentie pentru a preveni si a acorda ajutor in eventualele episoade de inecare cu alimente. Se vor alege alimente moi, care se topesc in gura, pentru a minimiza acest risc.

In autodiversificare nu pot fi date unele alimente importante chiar de la inceput, datorita texturii acestor alimente: galbenusul de ou, smantana, iaurtul, branza de casa. Noi recomandam ca acestea sa fie totusi introduse fie sub forma de sosuri turnate peste legumele oferite celui mic (sos de iaurt, de smantana cu galbenus, galbenus fiert amestecat cu apa, etc.) fie pasate si oferite cu lingurita ca in diversificarea clasica.

Cum sa incepi autodiversificarea?

  • Bebelusul trebuie sa stea bine in fundulet si sa fie asezat in scaunul de masa
  • I se vor oferi pe tava din fata lui bastonase mici si moi de mancare, pe care sa le poata apuca usor si cu care riscul de inec este minim (legume fierte, fructe moi)
  • Nu scapa din ochi bebelusul in timpul mesei
  • Poti sa iti pui in farfurie mancare similara si sa mancati impreuna
  • Fructele si legumele se curata de samburi si de partile atoase, tari

Cui nu ii este recomandata autodiversificarea?

  • Bebelusilor nascuti prematur
  • Bebelusilor care nu stau singuri in fundulet si care nu pot apuca singuri obiecte spre a le duce catre gura
  • Bebelusilor care au probleme digestive sau cazuri in familie cu intolerante si alergii

Alimentele sanatoase in autodiversificare

Autodiversificarea poate incepe cu bucati moi de avocado, dovlecel fiert, morcov fiert si poate continua cu alimente care se afla si pe lista de diversificare clasica.

Mai tarziu, in cazul in care bebelusul nu poate mesteca o bucata de carne, aceasta va fi tocata marunt si inmuiata in supa, sos sau apa.

Nu omiteti din dieta bebelusului ficatul de animal crescut natural (altfel amanati cat mai mult posibil), galbenusul (de tara sau bio), untul, etc.

Ce alimente nu se recomanda in autodiversificare

  • nuci, alune – risc de sufocare si alergii
  • crustacee
  • miere, zahar, sare
  • alimente prajite
  • paste (macaroane, spaghete, etc) si paine – in multe cazuri de autodiversificare parintii acorda cereale sub aceste forme deoarece sunt mai usor de pregatit si acceptat de catre copil; incercati sa evitati pastele si painea, mai ales in primul an de viata al bebelusului.

Citeste articolul despre Cereale

Cum sa dezvolti inteligenta emotionala a copiilor


Daca ne gandim ca oamenii prin definitie sunt fiinte sociale, atunci ne dam seama de importanta inteligentei emotionale pentru succesul nostru personal si profesional. Inteligenta emotionala inseamna abilitatea de a relationa sau de a stabili relatii sociale cu alti oameni.

Vestea buna este ca inteligenta emotionala se poate invata din copilarie! Sa fii inteligent emotioanal inseamna sa poti identifica propriile emotii si pe ale celorlati, sa intelegi cauza si consecintele emotiilor, sa le poti controla si sa te comporti adecvat lor. O persoana inteligenta emotional este un bun comunicator, este empatica, este un bun coechipier, este adecvata social si  in consecinta are performante mai bune decat cei cu o inteligenta emotionala scazuta.

Emotiile, identificarea emotiilor si consecintele acestora

Ca parinti, puteti incepe sa lucrati cu copiii pentru dezvoltarea lor  emotionala incepand cu varsta de 4-5 ani, moment in care copiii devin constienti de ei, de cei din jurul lor si incep sa faca diferenta intre real si imaginar.

Primul pas este sa ii invatati pe copii denumirile emotiilor. Puteti incepe cu emotiile de baza: bucurie, tristete, furie, frica, iar pe masura ce cresc si pot intelege, explicati-le emotiile mai complexe ca: rusine, mandrie, dezgust, vinovatie surprindere, etc.

Apoi aratati-le cum sa identifice emotiile la altii pe baza componentei nonverbale. Puteti sa folositi exemple din fotografii,  filme, desene animate sau din viata reala.  Facand asocierea intre denumirea emotiei si expresia ei  observabila facial sau corporal, copilul va invata sa recunoasca emotiile la altii.

Mai departe ajutati-i sa isi identifice propriile emotii. Intrebati-i cum se simt in situatii diverse din viata de zi cu zi. Puteti sa faceti din asta un obicei. Astfel ei vor face asocierea intre denumirea emotiei, exprimarea exterioara vazuta la altii si trairea lor interioara.

Este importanta si identificarea cauzelor si consecintelor  unei emotii, iar aceasta se poate face daca analizati impreuna  povesti, desene animate sau filme. Astfel copilul va intelege ce produce tristetea, mandria sau dezgustul si ce consecinte poate avea furia, rusinea sau frica.

In final este important sa ii invatati pe copii sa reactioneze adecvat emotiilor, tinand cont de ceea ce simt ei si respectand sentimentele celorlalti. Asadar  poti sa plangi cand esti trist, sa razi cand esti vesel, sa cauti protectie daca iti este frica, dar este interzis sa lovesti pe cineva cand esti furios. Ca sa rezolvi problema furiei trebuie sa inveti autocontrolul si asertivitatea.

Recomandari bibliografice pentru parinti:

Catrinel A. Stefan, Kallay Eva – „Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la prescolari – Ghid Practic pentru  parinti”, editura  Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania (ASCR)
Virginia Waters – „Poveşti raţionale pentru copii”, editura Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania (ASCR)
Daniel Goleman- „Inteligenta emoţionala”, editura Curtea Veche

Articol de:
Adina Beres – psiholog si psihoterapeut sistemic
http://adinaberes.wordpress.com/

pentru Bebster.ro

Graficele de crestere – dezvoltarea copilului

De cele mai multe ori in timpul vizitei la pediatru copilul tau va fi masurat si cantarit. Apoi i se va masura si circumferinta capului. Pediatrul iti va spune cum s-a dezvoltat fata de luna precedenta si unde se afla in comparatie cu alti copii.

Graficele de crestere reprezinta o modalitate de monitorizare a dezvoltarii copilului tau in comparatie cu majoritatea copiilor. Rezultatele difera de la copil la copil si nu trebuie sa reprezinte motive de ingrijorare sau de mandrie excesiva in randul parintilor.

De multe ori parintii au tendinta de a se lauda cu cresterile impresionante in inaltime sau greutate ale copilului, dar nu intotdeauna mai lung sau mai mare in greutate inseamna neaparat mai bine. Fiecare copil e diferit si se dezvolta in ritmul sau.

De asemenea, daca un copil este mai suplu in comparatie cu ceilalti sau ia mai putin in greutate, dar totusi se dezvolta normal, nu este motiv de ingrijorare. Aici se profita de spaima parintilor si de obicei se introduc (mai multe) cereale in alimentatia copilului. Nu introduceti cereale in alimentatia bebelusului doar pentru ca vedeti ca alti copii sunt mai plinuti. Obezitatea infantila este in crestere si nu trebuie sa o incurajati si dvs.

Citeste si articolul Diversificarea alimentatiei bebelusului.

Citeste si articolul Cerealele.

Pastreaza graficele primite de la pediatru pentru a vedea luna de luna dezvoltarea copilului tau, dar nu te panica. Daca acesta este in limite normale si nu are probleme grave de sanatate, nu ai de ce sa te ingrijorezi daca ia mai putin in greutate intr-o luna fata de cealalta, sau in comparatie cu alt copil. Pentru a te ghida, iata mai jos cateva valori medii de crestere.

Valori de crestere in inaltime si greutate la copii

  • La nasterea la termen (37-40 de saptamani), nou-nascutul este considerat normal daca are greutatea intre 2,5 kg si 4,5 kg.
  • Greutatea bebelusului se poate dubla la 5 luni, tripla la 1 an si se mareste de 4 ori la varsta de 2 ani, fata de greutatea avuta la nastere.
  • In primele 4 luni copilul are o crestere in greutate in medie de 750g/luna.
  • In urmatoarele 4 luni cresterea in greutate este in medie de 500g/luna.
  • In ultimele 4 luni din primul an de viata creste in greutate in medie 250g/luna.
  • Inaltimea nou-nascutului este considerata normala intre 45 – 55 cm.
  • Unii copii pot avea o inaltime mica sau medie in primii 3 ani si pot compensa in anii ce urmeaza sau la vartsa pubertatii.
  • Perimetrul cranian la nastere are in jur de 34- 35 cm, la 1 an este de 45-47 cm, la 5 ani este de 50-52 cm, iar la 15 ani de 55-57 cm.
  • Fontanela superioara (cea din zona occipitala) poate fi inchisa la nastere sau se poate inchide in decursul primei luni de viata.
  • Fontanela anterioara masoara la nastere intre 2,5 – 5 cm si se inchide complet intre 9 – 18 luni.

Sucul de fructe, o sabie cu doua taisuri

Vedem adesea la televizor reclame despre bunatatea fructelor. Fructele sunt bune, mai ales daca nu sunt tratate chimic impotriva daunatorilor sau daca nu li s-au aplicat diverse metode de marire, coacere accelerata, indulcire, etc.

Multa lume considera sucul de fructe un adevarat elixir pentru sanatate si il pun pe acelasi loc cu consumarea fructului intreg. Ce nu stiu ei insa este faptul ca in timpul stoarcerii raman in urma foarte multi nutrienti valorosi, sucul se oxideaza rapid si trebuie consumat imediat pentru a mai salva ceva benefic, iar continutul de zahar este foarte mare. Putem spune ca este aproximativ la fel de dulce ca o bautura racoritoare din comert, dar bineinteles mai bun. Sucul de fructe contine glucoza, sucroza si mai ales fructoza, in medie 8 lingurite la un pahar si avand in vedere ca fructoza este de 40 de ori mai dulce decat zaharul, puteti calcula si singuri efectele.

Sucul de fructe si fructoza – probleme pentru sanatate

De multe ori parintii sunt sfatuiti sa inceapa diversificarea bebelusului cu suc de fructe – de obicei suc de mar. Acesta insa poate produce balonare, gaze, diaree si aduce brusc un aport mare de zaharuri.

Fructoza s-a dovedit a fi mai putin sanatoasa decat se credea, iar administrarea ei bolnavilor de diabet este gresita. Fructoza este responsabila de marirea procentului de grasime intra abdominala – acea grasime care inveleste organele, prin stimularea productiei de insulina. De asemenea, s-a constatat ca sucul de fructe administrat copiilor ii expune la un risc mai mare de obezitate, mai ales pe cei care au deja un risc ereditar.

Alte probleme asociate consumului ridicat de fructoza si zaharuri, mai ales la copii includ cariile, eroziunea smaltului si in unele cazuri malnutritia – copilul se satura cu suc dulce si refuza consumul altor alimente sanatoase.

Concluzii suculente

Consumul de fructe proaspete trebuie incurajat, dar se va evita separarea sucului de pulpa si coaja. Fructul intreg  contine fibre care incetinesc absorbtia fructozei. Daca ne este pofta de un suc de fructe natural putem pasa fructul si dilua cu apa. Si in acest caz, se va consuma imediat amestecul pentru a preveni oxidarea sa. In orice caz, sucul de fructe in exces nu este calea catre sanatate. Sa fim moderati!