Pedepsele aspre aplicate copilului duc la viclesug

educatie pedepse copii

In ultima vreme apar multe dovezi ca parentingul fara pedepse si fara recompense da rezultate bune. Recent au fost si la noi seminarii pentru parinti sustinute de Aletha Solter, psiholog elvetian care sustine acest model de educatie. Cautand mai multe informatii am gasit si cateva studii care arata ca aplicarea de pedepse aspre este mai gresita decat se credea.

Cu totii ne dorim sa avem copii care nu ne mint. Prima conditie pentru aceasta ar fi exemplul parintilor: daca parintele este prins cu minciuna, va minti si copilul. Increderea se bazeaza pe onestitate in orice relatie, inclusiv in cea parinte – copil.

Experimentul din studiul publicat in 2011 de Talwar and Lee a implicat copii de 3-4 ani din 2 unitati educationale. Intr-una din scoli au fost permise pedepsele, inclusiv corporale, iar in cealalta nu. Dupa mai multe testari, 70% dintre copiii educati fara pedepse isi recunosteau greselile, in timp ce doar 31% dintre cei din scoala cu educatie prin pedepse au recunoscut adevarul.

Concluzia cercetatorilor a fost ca pedepsele aspre duc la acoperirea minciunilor prin alte minciuni, de teama pedepselor aspre. Pe termen lung acestora li se poate intipari obiceiul de a ascunde, de a minti. Cei care nu primesc pedepse aspre au curajul de a-si recunoaste greselile.

Evitati asadar pedepsele!

Efectul batailor si palmelor asupra copiilor

  • Bataia/ palmuirea copilului poate duce la tot felul de probleme de comportament: cresterea agresivitatii, slabirea controlului emotional, esec scolar, nivel scazut al empatiei,  chiar si incetinirea dezvoltarii mentale.
  • Bataia/ palmuirea copilului cu varsta mai mare de 5/6 ani este chiar mai grava. In aceste cazuri efectele negative asupra copilului cresc. Copiii pot deveni antisociali si depresivi, si pot sa dezvolte relatii negative cu parintii lor, lipsite de afectiune, intelegere si apreciere reciproca.
  • Bataia este cu atat mai daunatoare cu cat parintele este mai suparat, insensibil, rece in timp ce o aplica copilului.
  • Copiii care sunt „altoiti” la varsta de 1 an este foarte probabil sa fie mult mai agresivi la varsta de 3 ani in comparatie cu alti copii de aceeasi varsta, adica agresivitatea dezvolta agresivitate, si copiii fac ceea ce vad la parintii lor.
  • Odata ce ai ales calea bataii, ca parinte, si ai folosit aceasta metoda chiar si in anii de scoala ai copilului, este foarte greu sau chiar imposibil sa treci la alte metode de disciplina cum ar fi argumentarea si pedepsele non-fizice, deoarece copilul si-a pierdut deja increderea in tine ca om rational, capabil de autocontrol.

Bataia nu este mai eficienta decat pedepsele non-fizice ce includ argumentare si ratiune sau consecintele naturale ale faptelor copilului.

Cand vorbim despre disciplina, trebuie sa facem diferenta intre copiii care asculta de frica si cei care asculta din respect. Autoritatea parintelui  vine la pachet cu frica de pedepse/bataie, iar respectul este un rezultat al intelegerii si al aprecierii din partea acopilului.

Un parinte este respectat de copil atunci cand a invatat sa spuna NU copilului in situatiile care o cer (capricii, mofturi) intr-un mod argumentativ, astfel incat copilul sa inteleaga interdictia. Este foarte important sa dam o explicatie copilului atunci cand ii spunem NU.  Aceasta explicatie trebuie sa aiba anumite caracteristici pentru a-si atinge scopul.Trebuie sa fie comunicata intr-un limbaj adecvat varstei copilului si sa fie de ordin rational. Explicatiile de genul: „pentru ca asa zic eu”, „pentru ca nu e frumos”, „pentru ca esti nesimtit”, „pentru ca este spre binele tau” nu sunt intelese de copil, ba mai mult acesta va intelege ca el nu este luat in considerare.

Explicatiile bune sunt cele logice, coerente, cele care vorbesc despre fapte si despre consecintele naturale ale faptelor (nu pedepse), si cele care sunt valabile pentru toata lumea (inclusiv parinti/adulti).

Ultimul pas este sa ne asiguram ca explicatia a fost inteleasa de copil, si pentru asta vom ruga copilul sa ne spuna in cuvintele sale proprii ce a inteles sau ce parere are despre explicatia noastra.

Recomandare bibliografica pentru parinti: „Cand sa spunem NU copiilor” de Robert Langis.

Articol de:

Adina Beres – psiholog si psihoterapeut sistemic

http://adinaberes.wordpress.com/

pentru Bebster.ro