Rezumatul conferintei cu Daniel Siegel

daniel siegel rezumat conferinta

Ieri am fost la conferinta cu Dr Daniel Siegel, psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta si azi revin cu rezumatul. Au fost multe informatii interesante atat pentru parinti, cat si pentru cei care au vrut sa afle mai multe despre creier si functionarea lui. Informatiile nu au fost greu de digerat, ci dimpotriva, cred ca au fost special structurate pentru a fi accesibile tuturor. Acum cateva zile am aflat ca Daniel Siegel nu mananca alimente cu gluten si asta mi-a deschis si mai mult interesul pentru ceea ce are de spus. Mai jos va las doar cateva idei din ce s-a discutat la conferinta. Pe restul si multe altele le gasiti in cartile lui Daniel Siegel.

Somnul, alimentatia si sportul produc schimbari asupra creierului. Fumatul si alcoolul in sarcina, chiar si in cantitati mici, pot influenta formarea creierului copilului.

Memoria implicita presupune perceptii, emotii, memorie comportamentala, senzatii corporale, care repetate duc la modele mentale. In baza acestor modele mentale, un copil se pregateste pentru ce se va intampla.

Tipuri de atasament:

  • atasament sigur, duce la adult sigur pe sine, care cauta socializare
  • atasament evitant, duce la adult dezinteresat de emotii, singuratic, nu isi aminteste copilaria
  • atasament ambivalent, duce la adult anxios, preocupat de a cauta confirmari de la ceilalti
  • atasament dezorganizat (abuz, teama), duce la adult evitant, care traieste in frica, viata dezorganizata

Memoria explicita se bazeaza pe cunostine faptice si autobiografice.

Intelegerea faptelor care ni s-au intamplat in viata ajuta dezvoltarea hipocampului. Cortizolul blocheaza hipocampul, iar adrenalina creste codificarea implicita, afectand integrarea explicita.

Atasamentul sigur, relatiile bazate pe comunicare in care exista compasiune si meditatia mindfulness duc la formarea de fibre integrative in creier.

Cortexul prefrontal este aria integratoare a creierului si are 9 functii: reglaj corporal, comunicare in armonie cu sinele sau cu ceilalti, echilibru emotional, flexibilitate in a gandi inainte de a raspunde, calmarea fricii, calatorie mentala in timp, empatie, moralitate, intuitie.

Pana la 2-3 ani emisfera dreapta este cea care este in control. Dupa 2-3 ani, odata cu aparitia intrebarii “de ce”, se activeaza emisfera stanga  a creierului. Emisfera stanga se ocupa de text, iar cea dreapta de context. Din pacate, scoala pune accent doar pe dezvoltarea emisferei stangi, neglijand emisfera dreapta. Pana la 5 ani se formeaza cortexul prefrontal. Intre 6 – 12 ani se acumuleaza informatii. La pubertate creierul se schimba si renunta la unele conexiuni, avand loc o specializare a creierului, dupa care are loc procesul de linkage, pentru a deveni mai integrat.

Remodelarea creierului implica un comportament diferit din partea adolescentilor, care are legatura cu schimbari la nivelul sistemului de rasplata. Nivelul de dopamina fluctueaza, iar adolescentul este in cautare de noutati. Este varsta la care sunt tentati sa faca excese de alcool, tutun, droguri, dulciuri, jocuri de noroc pentru ca acestea cresc dopamina.

Esenta adolescentei este compunsa din: aprindere emotionala (emotional spark), implicare sociala, noutati, explorare creativa.

Intre 12- 24 de ani riscul de moarte este de 3 ori mai crescut decat in oricare alta perioada a vietii.

Adolescentii au nevoie de moduri constructive de a creste nivelul dopaminei.

Pentru ca adultii sa isi mentina creierul tanar trebuie sa readuca in prim plan componentele care constituie esenta adolescentei.

 

A fost amuzant sa aud descrierea “oatmeal home”, adica acel cuibusor in care copilul primeste ce isi doreste, adica atentie, dragoste, mancare, grija, educatie, desene animate, masaj la culcare, pentru ca mi-am dat seama ca in fiecare seara Tudor adoarme cu un masaj complet din cap pana in picioare. 🙂 Cui nu i-ar placea?

Desi nu este rezumatul complet, sper ca ce v-am impartasit aici sa va faca sa cititi mai multe in cartile lui Siegel. Multumesc Otilia si Gaspar pentru invitatie!

Maine va povestesc ce mi-a placut cel mai mult la ce a spus Siegel si ce intrebari am uitat sa-i pun si acum regret.

Mergi la conferinta cu Dr. Daniel Siegel, din 27 septembrie 2014!

 

cover siegel2

 

Cine este Dr. Daniel Siegel?

Daniel Siegel este psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta.

De ceva vreme sunt pasionata de psihologie si anul trecut chiar am facut si niste pasi in sensul asta, iar acum sunt in anul II la Facultatea de Psihologie. Dincolo de asta, am citit mereu cu mare interes materiale nou aparute in cadrul “revolutiei afective” a neurostiintei, adica acea aplecare destul de recenta a neuro-cercetatorilor catre emotii. De aceea, cand am vazut ca va fi o conferinta cu Daniel Siegel, m-am aratat interesata. Aflasem despre el citind materiale ale psihologului Daniel Goleman si bineinteles ca pasul urmator a fost sa citesc cea mai recenta carte a sa: “Brainstorm – The power and purpose of the teenage brain”. O parte din cartile sale au fost traduse si se gasesc si la noi si dincolo de traducerea unor termeni, cu care nu sunt de acord sa fie tradusi (brainstorm, mindfullness, mindsight), sunt achizitii valoroase pentru oricine.

Tot citind am dat si de conceptul de mindfulness, pe care nu l-am inteles prea bine la inceput, dar m-am mai luminat dupa ce am aprofundat subiectul si mi-am dat seama ca dadeam tarcoale acestei experiente de ceva vreme. Daniel Siegel propune explorarea conceptului de mindsight, acea abilitate a mintii noastre de a percepe propriile minti si pe ale celorlalti, fiind si fondatorul Institutului Mindsight.

De ce sa vii la conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

Daca esti interesat/interesata de subiecte precum:

  • conectarea in relatia parinte – copil
  • neuroplasticitate, neurobiologie interpersonala, integrarea creierului ca element de promovare a starii de bine
  • validarea emotionala ca strategie primara de disciplinare
  • atasamentul ca factor de sanatate relationala
  • mindisght, empatie, neuroni oglinda
  • mindfulness
  • inteligenta emotionala

Cui se adreseaza conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

  • parintilor ce au copii cu varste intre 0 -18 ani
  • cadrelor didactice din gradinite, scoli, licee
  • psihologilor, studentilor la psihologie, psihoterapeutilor, psihiatrilor

Conferinta este organizata de Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie si Otilia Mantelers, expert in parenting.

Puteti afla mai multe despre program si inscriere de  pe www.drdansiegel.ro.

Dupa ce am fost invitata data trecuta de catre Otilia la o conferinta, atunci la Michael Thompson, mi-a placut atat de mult incat m-am inscris la Psihologie (pentru a doua oara, dar de data asta o sa si termin). Acum nu stiu daca ma voi inscrie la Medicina (ma simt cam obosita sa ma inham la inca ceva), dar cu siguranta intalnirea du Daniel Siegel imi va folosi atat in cresterea lui Tudor, in intelegerea unor procese care ni s-au intamplat si noua in perioada de crestere si care inca ni se intampla, cat si ca viitor psiholog.

Va las in continuare un video cu Daniel Siegel la TED, Mindfullness and Neural Integration:

De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani

Articol si poza: Alexandra Saceanu

“De ce am ales sa alaptez dupa varsta de doi ani”

Pentru un lucru exagerat, inutil, deviant, periculos, imprudent si scarbos alaptarea dupa varsta de doi ani e cam minunata. Si oricate perechi de sprancene as ridica si oricate     nu-stiu-ce-sa-zic-uri circumspecte ar trebui sa indur, pentru mine nimic nu este mai firesc, mai util, mai natural, mai sigur, mai chibzuit si mai induiosator decat alaptarea unui copil pana cand EL decide sa renunte la san.

Mi-am facut bine temele in timpul sarcinii. Stiam ca ideal este sa alaptezi cel putin sase luni exclusiv, insa dupa primele zile de hranit la foc continuu m-am intrebat, pe buna dreptate: “Sase luni in ritmul asta? Oare voi reusi?”. Dar am reusit. Si uite asa, sase luni s-au trasformat intr-un an, un an s-au trasformat in doi si povestea de dragoste continua.

E firesc, pentru ca un copil nu se trezeste la un an (varsta clasica pentru intarcare la romani) ca dintr-o data nu mai are nevoie de apropiere, de atingerea si de mirosul mamei. Si in niciun caz aniversarea varstei de doi ani nu vine la pachet cu lapte amar si san neatragator. Puiul de om a trait milioane de ani fara sa stie ce varsta are si fara sa primeasca lapte cu program. Ma indoiesc ca ii sunt suficiente cateva sute de ani de “civilizatie” pentru a renunta la asteptarile care i-au modelat evolutia atata amar de vreme.

Este util, pentru ca laptele nu isi pierde proprietatile nutritive (asa cum se tot insista) ci doar, eventual, si le modifica. Pentru ca atunci cand copilul e bolnav, suparat, frustrat sau plictisit sanul e cel mai bun remediu. Pentru ca atunci cand, dupa toate eforturile depuse de noi in bucatarie, copilul impinge cu sila farfuria frumos decorata, suptul salveaza mama de la a ceda nervos. Pentru ca la san adoarme in 10 minute si, daca se trezeste noaptea, nu are nevoie decat de 5 minute pentru a adormi la loc.

Este natural, pentru ca sanii sunt special conceputi pentru a hrani. Nu pentru a atrage, nici pentru a vinde. Ci pentru a hrani. Suntem mamifere si cu asta ne ocupam.

Este sigur, pentru ca, spre deosebire de variantele la cutie, laptele matern nu contine proteine degenerate, grasimi oxidate, indulcitori, vitamine si minerale sintetice. Pentru ca este viu si vine in mii de arome, de gusturi, de senzatii.

Este chibzuit, pentru ca alaptarea prelungita nu este nici pe departe un dat in societatea noastra. Este nevoie de enorm de multa informare, de lecturi kilometrice, de discutii interminabile, de grupuri de suport, de determinare. Mai ales de determinare.

Este induiosator, pentru ca nimic nu poate duplica sentimentul pe care il traieste o mama cu puiul la san. Apropierea, atingerile, oftatul de placere, ticurile si, mai tarziu jocurile, glumele, tachinarile, rasul in hohote. Cum sa nu zambesti? Cum sa nu te induiosezi pana la lacrimi?

Nu stiu cate mamici sunt dispuse sau au posibilitatea sa mearga atat de departe. Nu stiu nici daca este cu adevarat important in zilele noastre, cand accesul la alimente sigure si ingrijire este mult mai facil si cand, evident, copilul de doi ani nu mai depinde de sanul mamei pentru supravieturie. Habar nu am daca alaptarea prelungita este benefica oricarui copil, in orice conditii.

Ce stiu insa cu siguranta este ca noi doua suntem fericite asa, ca fetita mea a crescut minunat, ca este sanatoasa, mancacioasa, vesela, relaxata, sociabila, curioasa, independenta, intelegatoare, empatica, dragastoasa si iubitoare. Si pariez pe orice ca si alaptarea are o mica, mititica, minuscula contributie la afacerea asta. Sau una imensa?

Poza si articol de Alexandra Saceanu