Poveste despre etichete, buline si stelute: Esti special – Pancinello

pancinello poveste etichete esti special

Povestea “Esti special” de Max Lucado cred ca e o poveste educativa foarte buna, nu doar pentru copii, ci mai ales pentru profesori, educatori si invatatori, care pot intelege ce rol important au in viata copiilor, dar si pentru bunici si chiar si pentru unii parinti.

Dupa mesajele primite la articolul meu despre Scoala Anastasia Popescu (pe unele nu le-am aprobat pentru ca nu aveau legatura cu scoala, ci cu alegerea mea pentru copilul meu de a nu face religie), mi-am dat seama ca urmatoarea experienta cu o adoua scoala particulara incadrata in scoli particulare cu taxe mici, ar putea starni iarasi valuri pe care nu mi le doresc pe acest blog. Dar citind aceasta poveste mi-am adus aminte de experienta a 2 copii dintr-o clasa de 7, de la scoala Smart Kids, care dupa o luna la aceasta scoala au ales sa se mute la o alta (Copiii ajunsesera dupa o luna la clasa pregatitoare sa creada ca nu sunt buni de nimic, ca e inutil sa incerce sa invete ceva pentru ca miss le spune ca ei nu stiu nimic si nu au invatat nimic la gradinita; Aceeasi miss care dimineata nu supraveghea clasa si cand lipsea profesorul insotitor, colega lor cu autism era incuiata in alta clasa de copiii mai mari care ii strigau “Esti bolnava! Esti nebuna! Ai nevoie de psiholog! Ai o problema la cap!”, privea trista pe geam si se apara cu voce joasa “Nu sunt bolnava!”; Ce a facut miss cand i-am semnalat asta? I-a spus altei miss iar copiilor mari li s-a zis sa o lase in pace. Atat. Fara explicatii, fara a intelege ceva din toata intamplarea. Alta miss urla la copii pana se prindea ca o mama sta in vestiar zi de zi asteptand copilul in ritmul lui.) Inchei lunga paranteza a miss-urilor. Ma intreb daca miss ar citi aceasta poveste oare ar intelege ceva din ea?

Povestea este despre etichete, despre cat de usor ii etichetam pe ceilalti si despre cat de afectat poate fi un copil de aceste etichetari.

Povestea poate fi adaptata atunci cand o spunem copiilor pentru ca sunt parinti care prefera ca micutul Pancinello sa aiba alt sistem de referinta decat tamplarul Eli, care da intregii povesti o tenta religioasa. Astfel, Eli poate fi privit ca un creator (natura, Dumnezeu) si un invatator pentru copil.

Mesajul “Esti special pentru ca eu (creatorul, parintele, invatatorul) te vad special” poate fi inlocuit cu “Esti special pentru ca toti oamenii sunt diferiti si sunt speciali in felul lor”, dar si asta e discutabil, in functie de varsta copilului pentru ca pana la un anumit punct copiii au nevoie sa stie ca cineva ii vede buni, frumosi, speciali pentru a putea mai apoi sa se vada ei insisi in acest fel.


 

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.

De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.

Tot stelute primeau si cei talentati: unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sari peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.

Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii, dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea, cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse, mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp, avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca buline!

Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

– Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.

– Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.

In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

– Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

– Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.

– Pe Eli?

– Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.

– Dar de ce?

– Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.

– Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

– Dar nu este drept! isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

– Eu aici nu raman! si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:

– Pancinello, tu esti? se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

– Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.

– Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…

– Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!

– Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!

– Chiar nu-ti pasa?

– Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

– Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

– Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

– In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
– Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
– Stiu, mi-a povestit despre tine.
– De ea de ce nu se prind etichetele?
– Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
– Cum adica?
– Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
– Pai, nu prea…
– Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

– Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: „Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…


 

Despre Scoala Anastasia Popescu, religie si timp pierdut

scoala anastasia popescu 5

In toamna Tudor va merge la scoala. Avem deja recomandarea din urma evaluarii psihosomatice. M-am agitat destul de mult sa gasesc o scoala buna din punctul nostru de vedere. Nu eram interesata de scoli care pun pret mare pe note si pe concursuri sau care ii streseaza din start si pun presiune pe copii. Imi doream o scoala particulara pentru ca vreau sa fie respectat si sa invete ca e normal sa fie respectat, o scoala cu personal amabil, cu profesori si invatatori  care sa nu tipe, in care sa nu fiu obligata sa dau spagi si pentru care sa ma duc sa imi fac viza de flotant, in care copilul sa invete cu drag, o scoala la care sa se duca din placere si curiozitate, o scoala cu o arie mare de activitati din care sa isi poata alege, in care profesorii sa inteleaga importanta jocului in copilarie si sa nu considere esential volumul mare de teme, sa fie aproape de casa si sa aiba o taxa acceptabila.

Am citit pe forumuri, pe grupuri de parinti, am intrebat in stanga si in dreapta si parea ca gasisem o scoala potrivita: Scoala Anastasia Popescu – privata, aproape de casa, taxa mica, activitati diverse, personal amabil. Scoala are la baza o fundatie crestin ortodoxa, dar multe scoli si gradinite particulare sunt construite avand in spate o asociatie sau o fundatie, pentru diverse scutiri de taxe, asa ca nu m-a dat inapoi asta.

scoala anastasia popescu 6

Pasul 1: Am sunat sa intreb despre scoala. O voce amabila mi-a explicat ca pot merge sa vizitez scoala si ca Tudor va merge apoi la o evaluare la ei in gradinita Arc-en-ciel, care dureaza intre 3 si 5 zile, pentru a vedea daca face fata programului si predarii a 3 limbi straine. I-am explicat doamnei ca el face deja engleza aproape zilnic si merge la franceza si germana ca optionale pentru ca asa si-a dorit el si ii plac foarte mult acele ore. Am intrebat despre partea cu religia. Mi s-a spus ca ei sunt fundatie crestin ortodoxa, dar ca nu am de ce sa imi fac probleme pentru ca religia nu este atat de prezenta si ca cel mai potrivit este sa vizitez scoala pentru a-mi face o parere.

scoala anastasia popescu 3

Pasul 2: Am mers sa vizitez scoala. La intrare ma intampina pe peretele din stanga un citat din D’Hainaut despre importanta educatiei cu accent pe elev si nu pe materie. Mi-a placut, mi-am zis ca incepe bine. Deasupra citatului era o icoana, dar nu mi s-a parut nimic deranjant, nu erau pereti intregi de icoane, iconite sau candele. Am vizitat scoala: clase mici, dar frumoase, nu exista teren sau sala de sport, dar fac sport intr-o sala din pod pe care nu o puteam vizita din nu stiu ce motiv, sala de mese cam urata, la subsol, mancarea venita de la o firma de catering. Am intrebat daca mancarea are delikat sau margarina (pretentiile mele cu absenta zaharului nu le gasesc nicaieri, asa ca am renuntat sa mai intreb) si mi s-a spus ca nu crede ca au delikat, dar margarina e posibil sa aiba in prajituri. Deci doamna nu stia detalii despre mancare, dar mi-a spus ca pot veni si cu mancare de acasa, deci rezolvasem si punctul asta. Personalul parea foarte amabil. Am trecut la marea intrebare despre religie. Mi-a raspuns ca toata lumea o intreaba de religie si nu intelege de unde au pornit intrebarile astea, ca ei sunt intr-adevar o fundatie crestin ortodoxa, dar ca au o singura ora de religie pe saptamana, se cere acordul parintilor pentru a merge la impartasit si pentru a vizita biserica de anumite sarbatori. Am intrebat daca ar avea cu cine sa stea si ce sa faca daca nu dorim sa participe la ora de religie. Mi s-a raspuns ca da, ca poate sta cu invatatoarea pentru ca religia este predata de un profesor si ca mai au un baietel care nu face religie pentru ca nu este ortodox. Cand merg la biserica el poate ramane in scoala sau poate merge la plimbare si daca doreste poate ramane in curtea bisericii sa ia aer curat.  Nu mi s-a parut nimic deplasat in toata povestea asta, asa ca am mers mai departe.

scoala anastasia popescu 2

Fara intentia de a dat citate din Star Trek, dar scenaristii au scris bine ce au scris aici

 

Pasul 3: Am mers cu Tudor la gradinita la evaluare. Tudor este un copil timid, dar a participat la activitati din prima. Profesoara de franceza mi-a spus ca unii copii renunta la vechea gradinita si vin aici pana la inceperea scolii pentru ca le place foarte mult. Cand am iesit din clasa l-am auzit raspunzand profesoarei de franceza: ii spunea culori si numara. I-am spus ca eu voi pleca si nu s-a aratat nemultumit in vreun fel. Am mers apoi sa discut detaliile acestei perioade de evaluare, in care nu i se dadeau teste, ci doar se faceau activitati obisnuite de gradinita. Am intrebat de masa, de somn si despre religie. Mi-a spus ca urmau sa aiba in gradinita chiar in acea zi o ora de religie si ca ei fac ore frumoase de religie, in care li se spun povesti despre sfinti, ingeri. I-am spus ca noi nu ne dorim sa faca religie in scoala, ca vorbisem deja si dincolo despre asta, dar ca nu mi se pare o tragedie daca va participa la ora din acea zi, chiar daca nu imi doresc sa ii se spuna povesti cu sfinti, pacate si ingeri. Eram curioasa sa aflu de la el ce fac. Am discutat apoi despre taxa din acele 3 zile si despre un optional de arte la sfarsitul programului. Tudor a mers 3 zile la evaluare. Dupa prima zi l-am intrebat despre religie si mi-a spus ca au facut un joc si mi-a aratat o plansa de colorat cu Avraam. Optionalul de arte i-a placut cel mai mult pentru ca a putut sa modeleze lut.

scoala anastasia popescu 4

Pasul 4: Comunicarea rezultatelor evaluarii. Dupa cele 3 zile am fost chemata sa mi se comunice concluziile lor despre Tudor si sa achit cele 3 zile in care a fost la ei in gradinita. Mi-au spus ca e timid, dar ca participa la activitati si ca evaluarea este buna, DAR, ca dupa o discutie avuta cu cele doua doamne din conducerea scolii nu cred ca ne potrivim pentru ca nu ne dorim religie si ca pentru ei religia este foarte importanta, ca este o ora obligatorie, nu facultativa cum mi s-a comunicat, ca merg la impartasit si la biserica si ca trebuie sa mearga indiferent ca ar fi ortodox sau nu si daca vreau mai multe detalii sa iau legatura cu una din doamnele Serbanescu. Mi-au dat numarul de telefon, am achitat taxa si nici nu am intrat bine in masina ca am primit un telefon chiar de la una din cele 2 doamne. Am aflat astfel pentru prima data ca se spune rugaciune inainte de masa si inainte de ore, ca exista un careu de rugaciune (sper ca am inteles eu bine, pentru ca nu imi imaginez ce inseamna), ca ora de religie ortodoxa este obligatorie, ca sunt invatati zilnic despre “Iisus si Preasfanta Fecioara Maria” si chiar daca ar fi fost de alta religie tot ar fi trebuit sa participe la acele ore, ca ei nu pot avea personal special care sa stea cu Tudor atunci cand este ora de religie sau cand merg la biserica. Mi-a spus ca isi cere scuze ca nu mi s-au spus aceste lucruri de la inceput si ca imi dau banii inapoi pentru cele 3 zile, cu exceptia mesei.

M-am enervat! M-am enervat foarte tare pentru ca nu e normal sa iti bati joc asa de oameni! Nu e normal sa ma pui pe drumuri degeaba si sa ma faci sa pierd timpul prin scoala daca tu stii de la inceput ca situatia e altfel decat mi-o doresc eu! Nu e normal sa chemi copilul la tine in gradinita si sa imi fluturi prin fata altceva decat realitatea! Ca imi ceri si taxa pentru asta e si mai urat! Ca s-au oferit sa imi dea banii inapoi nu mi se pare ca scuza cu nimic situatia si timpul pierdut, timp in care eu puteam sa caut alta scoala. Pentru ca da, stiam ca Tudor va face fata evaluarii in ciuda timiditatii lui, dar nu stiam ca nu vom face fata acestui zid cu sarma ghimpata care este religia ortodoxa. 

Conducerea scolii Anastasia Popescu poate ca ar trebui sa se gandeasca de ce mi-au fost ascunse anumite detalii si de ce am fost chemati in continuare la ei. Poate ca o parte din personal intelege absurdul situatiei de a impune religia in scoli in anul 2015, mai ales cand, in sfarsit, nici prin lege ea nu mai este materie obligatorie.

Poate ca scoala este buna din multe puncte de vedere, dar mi se pare incredibil ca in timpurile noastre asa se pune problema intr-o institutie de invatamant particulara.

scoala anastasia popescu

Costume pentru serbare – poveste fara sfarsit

costume serbare

Chiar e musai ca in fiecare an sa li se impuna copiilor cate un rol si cate un costum pentru serbare? Chiar nu putem avea mai multa imaginatie si de ce nu, mai multa empatie pana la urma?

Am spus mereu ca pentru noi ca parinti nu e important sa ne demonstreze  nici copilul, nici educatoiarea si nici gradinita ceva prin intermediul unei serbari. Nu ma deranjeaza daca fiu-meu nu vrea sa participe, dar ma deranjeaza cand vrea sa fie impreuna cu prietenii lui si se simte etichetat cu o eticheta pe care nu si-o doreste.

La serbarea din iarna trecuta fiu-meu a venit morocanos spunandu-mi ca a primit rol de spiridus, iar el isi dorea sa fie ren. La serbare a stat in bratele mele si a refuzat sa participe. In timpul serbarii n-a facut altceva decat sa imi spuna ca ala si-a spus gresit rolul, ca celalalt trebuia sa stea in alta pozitie si tot asa. Apoi vreo 2 luni dupa serbare imi recita replicile celorlalti copii, spunandu-mi ca pe a lui nu o mai stie.

La serbarea din primavara a primit rol de pitic, de data asta a participat pentru ca si-a dorit sa fie cu ceilalti copii, nu pentru ca i-ar fi placut foarte tare rolul. Si-a spus replica (in engleza) in soapta si apoi, 2 luni dupa serbare mi-a recitat replicile celorlalti colegi. Tot in engleza, fara sa stie exact ce inseamna acele replici.

Anul asta copilul meu a primit rol de fulg. Nu ii place. Vroia sa fie Mos Craciun, ca prietenul lui. Exista in sceneta si fratele lui Mos Craciun!?!? Am auzit la o alta gradinita de un copil care a primit rol de fag!?!

Chiar e necesar sa primeasca roluri de la educatori? Chiar au nevoie parintii sa li se confirme ca au invatat ai lor 3 replici la gradinita? Nu se pot convinge in nici un alt mod decat printr-o serbare cu roluri? Serbarea cu roluri ii convinge ca ce? Nu mi-e foarte clar. Ca pot copiii sa memoreze replici si ca le pot spune in fata unor parinti aplaudaci? Oare parintele ala al carui copil recita volume de poezii nu stie deja ca are un copil priceput la asta? Trebuie sa i se reconfirme? In anii trecuti auzisem de o poveste in care educatoarele unei gradinite au pus parintii sa isi acopere fetele cu panze ca sa nu se intimideze copiii atunci cand isi spun rolul. Mai e nevoie sa va spun cum au reactionat copiii cand au vazut in fata lor un public de fantome?

Cred ca serbarile in care canta, danseaza toti la un loc sunt mult mai educative si mai frumoase decat astea cu roluri impuse.

Daca totusi se simte nevoia de scenete si serbari cu rol, nu ar fi mai simplu daca i-am intreba pe ei ce isi doresc sa fie? Probabil ca vom avea vreo 5 Spidermen, vreo 4 Else, 2 Batmen, 1 Testos, 3 Printese Sofia si 1 Doctorita Plusica. Poate ca educatorul ar putea construi impreuna cu ei (cu accent pe impreuna cu ei) o mica sceneta in care 5 Spidermen, 4 Else, 2 Batmen, 1 Testos, 3 Sofii si o Plusica ar fi fericiti sa isi spuna replicile. Poate ca unii nu sunt buni la spus poezii, dar sunt buni la sport, la dans sau la cantat. Altii poate ca sunt buni la desen sau lucru manual si o parte din decor ar putea fi facut de ei. Nu ar trebui sa se tina cont si de aspectele astea la o serbare daca tot simtim nevoia sa defilam cu “ce putem si ce stim”?

Imi aduc aminte de serbarile mele. Eram timida, cu un cap mai inalta decat toti ceilalti copii si o puneam pe mama sa stea cu capul ascuns in geanta. Eram buna la desen la vremea aia, dar nu mi-a folosit mai departe la nimic pentru ca nu am fost stimulata in sensul asta. Doar ca serbarile noastre erau mai blande. Eram imbracati fie in costume populare, fie in haine frumoase, cantam si dansam in grup, cantam uneori si la niste instrumente, desi cantat era mult spus (eu bateam ceva la un trianglu). Eram impreuna.

Daca dati o cautare pentru costume de fulg, veti vedea ca e cam greu sa gasesti un costum de fulg pentru baieti. Costum de fag nici nu vreau sa caut. Nu am vrut sa imi imbrac copilul intr-o zdreanta din satin si fulgi de gaina vopsiti in alb, pe care sa platesc si peste 100 de lei, asa ca am ales sa ii fac eu costumul. Da, va participa la serbare si va fi fulg pentru ca isi doreste sa fie cu prietenii lui. Dar va fi fulgul care va avea o coroana regala cu fulgi, pentru ca si fulgii sunt speciali si importanti! Chiar si fulgii timizi!

Rezumatul conferintei cu Daniel Siegel

daniel siegel rezumat conferinta

Ieri am fost la conferinta cu Dr Daniel Siegel, psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta si azi revin cu rezumatul. Au fost multe informatii interesante atat pentru parinti, cat si pentru cei care au vrut sa afle mai multe despre creier si functionarea lui. Informatiile nu au fost greu de digerat, ci dimpotriva, cred ca au fost special structurate pentru a fi accesibile tuturor. Acum cateva zile am aflat ca Daniel Siegel nu mananca alimente cu gluten si asta mi-a deschis si mai mult interesul pentru ceea ce are de spus. Mai jos va las doar cateva idei din ce s-a discutat la conferinta. Pe restul si multe altele le gasiti in cartile lui Daniel Siegel.

Somnul, alimentatia si sportul produc schimbari asupra creierului. Fumatul si alcoolul in sarcina, chiar si in cantitati mici, pot influenta formarea creierului copilului.

Memoria implicita presupune perceptii, emotii, memorie comportamentala, senzatii corporale, care repetate duc la modele mentale. In baza acestor modele mentale, un copil se pregateste pentru ce se va intampla.

Tipuri de atasament:

  • atasament sigur, duce la adult sigur pe sine, care cauta socializare
  • atasament evitant, duce la adult dezinteresat de emotii, singuratic, nu isi aminteste copilaria
  • atasament ambivalent, duce la adult anxios, preocupat de a cauta confirmari de la ceilalti
  • atasament dezorganizat (abuz, teama), duce la adult evitant, care traieste in frica, viata dezorganizata

Memoria explicita se bazeaza pe cunostine faptice si autobiografice.

Intelegerea faptelor care ni s-au intamplat in viata ajuta dezvoltarea hipocampului. Cortizolul blocheaza hipocampul, iar adrenalina creste codificarea implicita, afectand integrarea explicita.

Atasamentul sigur, relatiile bazate pe comunicare in care exista compasiune si meditatia mindfulness duc la formarea de fibre integrative in creier.

Cortexul prefrontal este aria integratoare a creierului si are 9 functii: reglaj corporal, comunicare in armonie cu sinele sau cu ceilalti, echilibru emotional, flexibilitate in a gandi inainte de a raspunde, calmarea fricii, calatorie mentala in timp, empatie, moralitate, intuitie.

Pana la 2-3 ani emisfera dreapta este cea care este in control. Dupa 2-3 ani, odata cu aparitia intrebarii “de ce”, se activeaza emisfera stanga  a creierului. Emisfera stanga se ocupa de text, iar cea dreapta de context. Din pacate, scoala pune accent doar pe dezvoltarea emisferei stangi, neglijand emisfera dreapta. Pana la 5 ani se formeaza cortexul prefrontal. Intre 6 – 12 ani se acumuleaza informatii. La pubertate creierul se schimba si renunta la unele conexiuni, avand loc o specializare a creierului, dupa care are loc procesul de linkage, pentru a deveni mai integrat.

Remodelarea creierului implica un comportament diferit din partea adolescentilor, care are legatura cu schimbari la nivelul sistemului de rasplata. Nivelul de dopamina fluctueaza, iar adolescentul este in cautare de noutati. Este varsta la care sunt tentati sa faca excese de alcool, tutun, droguri, dulciuri, jocuri de noroc pentru ca acestea cresc dopamina.

Esenta adolescentei este compunsa din: aprindere emotionala (emotional spark), implicare sociala, noutati, explorare creativa.

Intre 12- 24 de ani riscul de moarte este de 3 ori mai crescut decat in oricare alta perioada a vietii.

Adolescentii au nevoie de moduri constructive de a creste nivelul dopaminei.

Pentru ca adultii sa isi mentina creierul tanar trebuie sa readuca in prim plan componentele care constituie esenta adolescentei.

 

A fost amuzant sa aud descrierea “oatmeal home”, adica acel cuibusor in care copilul primeste ce isi doreste, adica atentie, dragoste, mancare, grija, educatie, desene animate, masaj la culcare, pentru ca mi-am dat seama ca in fiecare seara Tudor adoarme cu un masaj complet din cap pana in picioare. 🙂 Cui nu i-ar placea?

Desi nu este rezumatul complet, sper ca ce v-am impartasit aici sa va faca sa cititi mai multe in cartile lui Siegel. Multumesc Otilia si Gaspar pentru invitatie!

Maine va povestesc ce mi-a placut cel mai mult la ce a spus Siegel si ce intrebari am uitat sa-i pun si acum regret.

Cartile preferate sunt de la Ikea

 

Cartile de la Ikea sunt preferatele lui Tudor. Inca de la inceput vreau sa va spun ca acesta nu este un articol platit. Chiar ne plac mult unele produse pe care ei le vand. Nici o alta carte nu a fost mai rasfoita ca “Prietenii din gradina de legume”. Acum am gasit una noua, numita “Printul broscoi”, pe care am luat-o imediat cum am zarit-o in raft.
Toate sunt minunate. Pe langa calitatea hartiei si a ilustratiilor, povestile sunt foarte frumoase. Fara iezi si lupi sangerosi. Astfel de povesti mi-am dorit pentru el.

carti pentru copii ikea

Daca tot eram la Ikea, am luat si o saltea pentru sport. Nu stiu daca am luat-o pentru mine, pentru ca mi-au placut tonurile de verde sau chiar pentru el. Tudor s-a rostogolit pe ea, apoi a incercat sa isi faca un cort din ea. 🙂 Tot e bine!

Consider ca e important ca el sa faca miscare. Orice fel de miscare. Momentan este la faza in care il atrag foarte mult dansul si alergarea. Nu mi se pare o idee inteligenta sa fortezi un copil sa stea doar cu nasul in carti sau sa il presezi doar catre activitati de invatare mecanica. Sportul este important pentru dezvoltarea corpului si a creierului, iar invatarea se poate face si prin joaca.

Am mai scris aici despre carti frumoase:

Carti cu povesti educative 1

Carti cu povesti educative 2

Mergi la conferinta cu Dr. Daniel Siegel, din 27 septembrie 2014!

 

cover siegel2

 

Cine este Dr. Daniel Siegel?

Daniel Siegel este psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta.

De ceva vreme sunt pasionata de psihologie si anul trecut chiar am facut si niste pasi in sensul asta, iar acum sunt in anul II la Facultatea de Psihologie. Dincolo de asta, am citit mereu cu mare interes materiale nou aparute in cadrul “revolutiei afective” a neurostiintei, adica acea aplecare destul de recenta a neuro-cercetatorilor catre emotii. De aceea, cand am vazut ca va fi o conferinta cu Daniel Siegel, m-am aratat interesata. Aflasem despre el citind materiale ale psihologului Daniel Goleman si bineinteles ca pasul urmator a fost sa citesc cea mai recenta carte a sa: “Brainstorm – The power and purpose of the teenage brain”. O parte din cartile sale au fost traduse si se gasesc si la noi si dincolo de traducerea unor termeni, cu care nu sunt de acord sa fie tradusi (brainstorm, mindfullness, mindsight), sunt achizitii valoroase pentru oricine.

Tot citind am dat si de conceptul de mindfulness, pe care nu l-am inteles prea bine la inceput, dar m-am mai luminat dupa ce am aprofundat subiectul si mi-am dat seama ca dadeam tarcoale acestei experiente de ceva vreme. Daniel Siegel propune explorarea conceptului de mindsight, acea abilitate a mintii noastre de a percepe propriile minti si pe ale celorlalti, fiind si fondatorul Institutului Mindsight.

De ce sa vii la conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

Daca esti interesat/interesata de subiecte precum:

  • conectarea in relatia parinte – copil
  • neuroplasticitate, neurobiologie interpersonala, integrarea creierului ca element de promovare a starii de bine
  • validarea emotionala ca strategie primara de disciplinare
  • atasamentul ca factor de sanatate relationala
  • mindisght, empatie, neuroni oglinda
  • mindfulness
  • inteligenta emotionala

Cui se adreseaza conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

  • parintilor ce au copii cu varste intre 0 -18 ani
  • cadrelor didactice din gradinite, scoli, licee
  • psihologilor, studentilor la psihologie, psihoterapeutilor, psihiatrilor

Conferinta este organizata de Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie si Otilia Mantelers, expert in parenting.

Puteti afla mai multe despre program si inscriere de  pe www.drdansiegel.ro.

Dupa ce am fost invitata data trecuta de catre Otilia la o conferinta, atunci la Michael Thompson, mi-a placut atat de mult incat m-am inscris la Psihologie (pentru a doua oara, dar de data asta o sa si termin). Acum nu stiu daca ma voi inscrie la Medicina (ma simt cam obosita sa ma inham la inca ceva), dar cu siguranta intalnirea du Daniel Siegel imi va folosi atat in cresterea lui Tudor, in intelegerea unor procese care ni s-au intamplat si noua in perioada de crestere si care inca ni se intampla, cat si ca viitor psiholog.

Va las in continuare un video cu Daniel Siegel la TED, Mindfullness and Neural Integration:

Workshop parenting: Jocul in relatia parinte-copil

Miercuri, 4 iunie, la Libraria Bastilia are loc un workshop de parenting, doar pentru parinti, despre Joc in relatia lor cu copiii. 
 
Va fi sustinut de Otilia Mantelers, mama a trei copii, trainer de Playful Parenting, formator acreditat CNFPA, psiholog in formare, specialist in joaca terapeutica cu copiii, coordonator al colectiei Parentaj la Editura Herald si viitor autor de carte. Eu as mai adauga si persoana calda, care face lucruri minunate. Evenimentul este adus de Blu Party. 🙂
Mai multe detalii despre eveniment gasiti in afisul de mai jos:
workshop parenting

Religia, materie obligatorie?

“Mami, Doamne – Doamne e un om care zboara in cer?”

“Unii oameni cred ca exista un om cu superputeri care a creat tot Pamantul, oamenii, animalele si plantele si care ii pedepseste pe cei care fac rau si ii recompenseaza pe cei care fac lucruri bune. Altii nu cred asta. Altii cred ca exista mai multi oameni din astia cu superputeri. Oamenii din alte tari ii numesc diferit. ”

“Si nu zboara ca Becment?”

Religious vacation ILLUS.jpg

Cunosc din ce in ce mai multi parinti care si-ar dori ca religia sa nu fie o materie obligatorie in scoli. Eu ma numar printre ei. Cred in ceva, dar cred ca acel ceva este in fiecare om si ca aceasta conexiune dintre oameni poate fi denumita si credinta. Credinta in noi. Dar nu vreau sa vorbesc despre credinte, despre existenta unui Dumnezeu sau a mai multora. Pe mine ma intereseaza mai mult ca Tudor sa descopere lumea si nu cred ca o materie ca religia il va ajuta sa faca asta. Vreau sa descopere in ce vrea sau nu sa creada. De asta nici nu ma deranjeaza ca vede in jur oameni care isi manifesta in fel si chip credinta in Dumnezeul ortodox. Este o traditie si e normal sa vada in jurul sau asta. Cand va creste mai mare sper sa ii pot oferi calatorii care sa ii arate si cum inteleg alti oameni spiritualitatea.

Din punctul meu de vedere religia presupune invatarea unor practici si credinte care nu (mai) au nici o legatura cu realitatea. Practicile religioase ortodoxe mi se par atat de invechite si de lipsite de sens incat nu consider ca cei mici ar trebui sa si le insuseasca si sa ajunga sa le practice.

Cat de util poate fi unui copil sa invete o poezie pe care sa o repete pe post de rugaciune in iluzia ca se va imbunatati ceva? Cat de util ii este unui copil din anul 2014 sa afle ca femeile sunt niste mizerabile care trebuie iertate, pedepsite, supuse barbatului, imbrobodite, excluse in anumite zile de la ritualurile religioase? Cat de util ii este unui copil sa participe la o slujba unde unii canta si citesc vrute si nevrute dintr-o carte scrisa de niste oameni pe care nu ii cunoaste si despre care nu stie mare lucru? Cat de util ii este sa inghita vin si firmituri dintr-o lingurita din care au mai baut si altii inaintea lui? Cat de util ii este sa i se spuna ca doar religia lui ii ofera “Adevarul”, desi nu explica nimic? Cat de aberant este sa auda ca fructele de mare nu sunt vii si sunt acceptate in post? Cat de aberant este sa afle ca oamenii isi limiteaza placerile ca un semn de jertfa religioasa? Cat de deschis catre cunoastere va fi un copil obligat sa invete si sa practice o religie?

Consider religia o metoda de manipulare, poate cea mai eficienta dintre toate. Religia nu explica nimic si nici nu isi propune, dar cere supunere totala. Este mai usor sa controlezi oamenii atunci cand lor le este frica de mania unei forte supranaturale, care ii “pedepseste” daca nu se supun unor canoane.

“Gena lui Dumnezeu”, o ipoteza care are si critici, se refera la gena VMAT2, care ar explica predispozitia oamenilor catre spiritual, mistic. Chiar daca unii sunt predispusi genetic catre sacru, asta nu inseamna ca trebuie sa ramana prosti, sa adopte practici a caror insemnatate si utilitate le este necunoscuta.

Unii propuneau ca alternativa religiei ca materie obligatorie, studierea istoriei religiilor. Da, poate ca ar fi mai potrivit. Cred ca si mai potrivit ar fi inlocuirea religiei cu antropologia. Antropologia este de interes pentru orice om. Antropologia ii poate invata pe cei mici sa puna intrebari, sa isi doreasca sa descopere mai mult despre ce sunt ei. Antropologia ii poate ajuta sa descopere si diferite religii si practici religioase. Dar… probabil ca nu e in interesul religiei ca cei mici sa afle, sa descopere, ci doar sa se supuna si sa fie “cu frica lui Dumnezeu”.

Religia e definita in Dex:

RELÍGIE,religii,s. f.1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr.religion,lat.religio, -onis,germ.Religion.

RELÍGIE,religii,s. f.1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2.Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. — Din fr.religion,lat.religio, -onis,germ.Religion.

Antropologia e definita in Dex:

ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. — Din fr. anthropologie. 

Cu cat o tara este mai saraca si cu un nivel de educatie mai scazut, cu atat religiozitatea este mai mare:

religie gallup

Cand va veni vremea scolii, voi scrie pe fisa lui Tudor “ateu”. Nu pentru ca ar fi, ci pentru ca el nu stie deocamdata cum este in raport cu sacrul si pentru ca religia nu mi se pare o materie care ar trebui sa fie obligatorie in scoli. Sunt constienta ca sansele ca religia sa fie inlocuita cu antropologia in scoli sunt zero.

Mai jos aveti o harta cu distributia religiilor. Care detine “Adevarul”?

atlas religios

Carti si jocuri educative

A trecut ceva timp de la primul articol despre cartile cu povesti educative si iata ca avem de impartasit inca vreo cateva care ne-au placut mult.

Cartile din seria “Valorile mele” de la Editura Girasol:

Noi avem “Ursul si solidaritatea”, “Veveritele si optimismul”, “Elefantul si generozitatea”.

Sunt niste carti minunate, foarte mari, foarte colorate si de o foarte buna calitate, chiar daca aceste detalii nu sunt vizibile in toate librariile online. Povestile sunt educative si deloc plictisitoare.

valorile-mele---elefantul-si-generozitatea_1_fullsizevalorile-mele---ursul-si-solidaritatea_1_fullsizeValorile-mele-Veveritele-si-optimismul1377679247_10839_1

Cartile de povesti de la Ikea

V-am mai spus despre ele. Sunt foarte frumoase! A mai aparut inca una de ceva vreme si chiar daca are o printesa pe coperta, tot ne-a placut sa citim despre “Printesa Klara in cautarea fericirii”.

Alte carti frumoase

  • “Dorinta lui Oaky”, aparuta la Editura Alldorinta_lui_oaky
  • Colectia carticelelor de buzunar cu Pixi, tot de la Editura All (despre care am aflat dupa ce am scris primul articol), preferatele lui Tudor sunt cele cu plecarea in Elvetia si  cu jocul fantomelor (nu e nimic inspaimantator, ci dimpotriva – le explica celor mici ca fantomele nu exista, si ca sunt doar costume din cearsafuri).colectia-pixi-all
  • Din cand in cand apar la Lidl carti frumoase, educative. Ultimele achizitii sunt cele despre raspandirea animalelor salbatice pe continente si despre istorie. Sunt foarte frumos ilustrate. Mai avem si despre pamant, corpul omenesc, univers

Si daca va pomeneam de jocuri educative, am luat de curand 2 joculete de la Juno: TriMozaic si Jocul Figurilor Geometrice. Ambele contin tablite magnetice si forme geometrice compatibile, Trimozaic are insa mai multe. Din formele geometrice copilul isi poate face singur animale, vapoare, trenuri, casute, flori si tot ce ii mai trece prin imaginatie. Ele sunt foarte ieftine in comparatie cu jocuri similare din import, doar ca le mai cad magnetii, dar asta se rezolva cu un pic de Superglue sau Picatura. Au avantajul ca fiind magnetice, copilul nu se enerveaza ca ii aluneca piesele atunci cand face o compozitie. Exista si variante scumpe, din lemn, dar fara magneti. joc educativ juno trimozaicjocul figurilor geometrice juno

 

Promit sa revin si cu alte carti si jocuri interesante.

Influenta muzicii asupra creierului

Cu totii stim ca muzica poate influenta psihicului uman. Am citit de curand niste articole interesante despre cat de mult ne influenteaza muzica. Iata ce am aflat:

lectii muzica

Jurnalul de Neurostiinta a publicat un studiu pe 44 de adulti cu varste intre 50 si 70 de ani, care nu cantasera la un instrument de mai bine de 40 de ani, dar luasera lectii de muzica in copilarie si au concluzionat ca aceste lectii infulenteaza pozitiv creierul pentru intreaga viata. Astfel, la cei care luasera lectii de cantat la un instrument muzical dupa varsta de 4 ani si inainte de 14 ani s-a masurat o activitate electrica mai mare in regiunea creierului responsabila de procesarea sunetelor.

Lectiile de muzica din copilarie imbunatatesc auzul si memoria, fiind demonstrat deja ca muzicienii aud mai bine.

Exercitiile ritmice imbunataesc dezvoltarea limbajului.

Daca va intrebati ce e mai important: sa asculti muzica sau sa o practici, e bine de stiut ca ambele activitati sunt benefice. Desi s-a demonstrat ca efectul Mozzart nu exista, ascultarea muzicii preferate are ca beneficii: imbunatatirea gandirii abstracte, a creativitatii, a nivelului de energie, a ritmului cardiac, a nivelului de stres.Cand ascultam muzica se secreta dopamina, o substanta care ne ajuta sa fim bine-dispusi si ne ajuta sa ne eliberam de stres.

 

Un experiment facut de psihologi din China a dus la concluzia ca muzica ajuta la reorganizarea si la mai buna dezvoltare a lobului temporal stang al creierului, asociat cu memoria verbala. Cei care au memorie verbala au capacitati de invatare mai bune.

In plus se pare ca lectiile de muzica ajuta si in alte domenii: perseverenta, matematica, organizare, concentrare. 

copii lectii muzica

 

Lectiile de pian pot fi benefice si pentru adulti pentru ca ajuta la mentinerea sanatatii mentale, avand rol de anti-imbatranire asupra creierului.

cutiutamuzicala.ro

Conferintele Michael Thompson, 21-22 Septembrie

Conferintele Michael Thompson, organizator Otilia Mantelers si Totul Despre Mame

Multi dintre voi o cunoasteti pe Otilia Mantelers de la seminariile sale de parenting prin joc. Otilia este pasionata de Playful Parenting, filozofie al carei autor este Larry Cohen. Daca va plac mesajele transmise de Playful Parenting, atunci cu siguranta o sa va placa si la conferintele lui Michael Thompson, cei doi fiind colaboratori pentru cateva carti. Cand Otilia mi-a spus ca l-a invitat pe Michael Thompson in Romania am intrebat-o cine este Michael Thompson si mi-a fost teama ca evenimentul nu va fi destul de cunoscut pentru ca nici el nu este foarte cunoscut la noi. Apoi mi-a povestit despre el si am inteles ca ar fi pacat sa ratam un astfel de eveniment, fiind prima conferinta ce abordeaza viata sociala a copiilor , prieteniile, popularitatea, viata emotionala a baietilor si rolul taticilor in viata emotionala a copiilor. Michael Thompson este doctor in psihologie, terapeut si autorul a 9 carti ce au in prim-plan aspecte psihologice din viata copiilor.

Fiind mama de baiat, cel mai mult m-a atras subiectul despre cresterea baietilor, din cartea sa “Raising Cain”, carte ce va fi tradusa in limba romana de Laura Frunza, dar si cel despre natura prieteniilor din copilarie din “Best Friends, Worst Enemies”.

Programul Conferintelor lui Michael Thompson din 21 – 22 Septembrie este acesta:

  • Relaţia Copil – Şcoală – Sâmbătă (9.00 – 12.45)
  • Natura Băieţilor (Raising Cain) – Sâmbătă (13.30 – 19.00)
  • Mic Dejun cu Tăticii – Duminică (8.45-10.15)
  • Viata Socială şi Emoţională a Copiilor – Duminică (10.30 – 18.45)

Pentru mai multe detalii si pentru a va inscrie intrati aici. Pana pe 15 Iulie va puteti inscrie la un pret mai mic.

 

Carti cu povesti educative

Mare e taraba din librarii si are tot felul de carti pentru copii! De cand Tudor era doar un bebelus am cumparat tot felul de carti si carticele cu povesti, poezii sau cantece.  Pe unele le-am cumparat pentru ca erau scrise de vreun autor cunoscut inca din copilaria mea, altele pentru ca aveau coperti frumoase ce promiteau multe. Am ramas muta de uimire cand am vazut ce prostii se ascund in unele dintre ele. Eu nu am vrut sa incep prin a-i citi povesti de genul “Capra cu trei iezi” sau “Cei trei purcelusi” pentru ca mi se par prea sangeroase, triste si nepotrivite pentru un copil atat de mic. Rasfoind unele carticele m-am intrebat cum de e voie sa apara asemenea carti pentru copii si cum de nu le controleaza nimeni inainte de aparitie. Erau absolut ridicole si daca nu cumva le-am aruncat intre timp, promit sa revin cu o editare a acestui mesaj pentru a va da exemple.

Am trecut apoi catre autori cunoscuti precum Elena Farago. Nu vreau sa par lipsita de respect, dar prefer sa ii explic altfel copilului ca trebuie sa fie bland si atent cu vietuitoarele decat prin citirea de poezii precum “Catelusul schiop” (cand eram copil m-a intristat groaznic), “Gandacelul”.  “Puisorul motat” prezinta o mama cam rea, care isi iubeste doar un pui pentru ca doar ala o asculta si nu urla…

Sa va dau si un citat din poezia “Tanu”:

– Ce-ai patit?… – Nimic, dar mama
Asa aspru m-a certat!
– I-ai gresit ceva?
– De unde!…
Pentru ca nu m-am spalat!…
– Stii, fetita mea cuminte,
Iarta-ma ca-ti spun, dar eu,
Pentru asta, te-as si bate 
Dac-ai fi copilul meu!”

Intre timp am aflat ca li s-au citit la gradinita “Capra cu trei iezi” si “Cei trei purcelusi”, dar am cautat in continuare carti frumoase si educative.

Tudor a descoperit de cateva luni placerea cititului din cartile cu povesti, cam de cand am interzis complet desenele animate. Iata ce carti ii plac lui:

Cele 2 carti cu povesti de la Ikea sunt preferatele lui. Prima le arata de ce este bine sa avem grija de gradina de legume, iar cealalta este cu un arici care descopera padurea, prietenii si pericolele. Ambele au ilustratii foarte atragatoare.

torva-eroii-din-gradina-de-legume-carte__0183738_PE334740_S4 vandring-aventurile-ariciului-pri-carte__0183737_PE334741_S4

 

“Bobita si Buburuza” sunt o serie de povesti foarte dragute. Le gasiti si pe youtube sub forma de desene animate, insa va recomand sa nu ii expuneti la desene, ci sa luati cartile. Lui Tuodr ii plac “Bobita si Buburuza – O zi la gradinita” si “Bobita si Buburuza – Paianjenul din pestera” .

Bobita Buburuza gradinita

 

De curand am gasit la Metro la pretul de 3 lei cartea “Aventurile unui fir de nisip” de Ana-Maria Lembrau. Este o carte foarte frumoasa, cu o poezie-poveste, cu ilustratii dragute. Este pentru copii de 3 – 8 ani. Am simtit ca pentru Tudor a fost un pic greu de inteles, dar cu intonatia potrivita, l-a prins si i-a placut aventura firului de nisip in mare si pe plaja.

aventurile unui fir de nisip lembrau

 

Voi ce carti preferate aveti?

BookCity.ro