Efectul batailor si palmelor asupra copiilor

  • Bataia/ palmuirea copilului poate duce la tot felul de probleme de comportament: cresterea agresivitatii, slabirea controlului emotional, esec scolar, nivel scazut al empatiei,  chiar si incetinirea dezvoltarii mentale.
  • Bataia/ palmuirea copilului cu varsta mai mare de 5/6 ani este chiar mai grava. In aceste cazuri efectele negative asupra copilului cresc. Copiii pot deveni antisociali si depresivi, si pot sa dezvolte relatii negative cu parintii lor, lipsite de afectiune, intelegere si apreciere reciproca.
  • Bataia este cu atat mai daunatoare cu cat parintele este mai suparat, insensibil, rece in timp ce o aplica copilului.
  • Copiii care sunt „altoiti” la varsta de 1 an este foarte probabil sa fie mult mai agresivi la varsta de 3 ani in comparatie cu alti copii de aceeasi varsta, adica agresivitatea dezvolta agresivitate, si copiii fac ceea ce vad la parintii lor.
  • Odata ce ai ales calea bataii, ca parinte, si ai folosit aceasta metoda chiar si in anii de scoala ai copilului, este foarte greu sau chiar imposibil sa treci la alte metode de disciplina cum ar fi argumentarea si pedepsele non-fizice, deoarece copilul si-a pierdut deja increderea in tine ca om rational, capabil de autocontrol.

Bataia nu este mai eficienta decat pedepsele non-fizice ce includ argumentare si ratiune sau consecintele naturale ale faptelor copilului.

Cand vorbim despre disciplina, trebuie sa facem diferenta intre copiii care asculta de frica si cei care asculta din respect. Autoritatea parintelui  vine la pachet cu frica de pedepse/bataie, iar respectul este un rezultat al intelegerii si al aprecierii din partea acopilului.

Un parinte este respectat de copil atunci cand a invatat sa spuna NU copilului in situatiile care o cer (capricii, mofturi) intr-un mod argumentativ, astfel incat copilul sa inteleaga interdictia. Este foarte important sa dam o explicatie copilului atunci cand ii spunem NU.  Aceasta explicatie trebuie sa aiba anumite caracteristici pentru a-si atinge scopul.Trebuie sa fie comunicata intr-un limbaj adecvat varstei copilului si sa fie de ordin rational. Explicatiile de genul: „pentru ca asa zic eu”, „pentru ca nu e frumos”, „pentru ca esti nesimtit”, „pentru ca este spre binele tau” nu sunt intelese de copil, ba mai mult acesta va intelege ca el nu este luat in considerare.

Explicatiile bune sunt cele logice, coerente, cele care vorbesc despre fapte si despre consecintele naturale ale faptelor (nu pedepse), si cele care sunt valabile pentru toata lumea (inclusiv parinti/adulti).

Ultimul pas este sa ne asiguram ca explicatia a fost inteleasa de copil, si pentru asta vom ruga copilul sa ne spuna in cuvintele sale proprii ce a inteles sau ce parere are despre explicatia noastra.

Recomandare bibliografica pentru parinti: „Cand sa spunem NU copiilor” de Robert Langis.

Articol de:

Adina Beres – psiholog si psihoterapeut sistemic

http://adinaberes.wordpress.com/

pentru Bebster.ro

Articole similare:

One comment

Leave a Reply