Copilul NU vrea sa manance (II)

Am revenit cu un update la articolul din 26 Decembrie. Nu ma asteptam sa vad schimbari atat de curand, dar iata ca ele au venit deja. Tudor, a inceput sa manance mult mai mult, sa ceara mancare si desi mai face mofturi la anumite alimente suntem incantati de cele realizate pana acum. Mai nou are 3 mese principale pe zi, iar pana acum nu vroia decat 1 la care ciugulea mai mult. Intre mese are gustari de fructe sau nuci, alune, caju, fistic.

Mai exact, iata ce am facut:

1) Am decis sa nu mai spunem ca el “NU” mananca in prezenta lui.

2) Mancam toti la masa sau masa se ia cu cel putin un membru al familiei care mananca acelasi lucru.

3) Nu este intrebat daca vrea sa manance. Farfuria cu mancare o punem pe masa. Daca cere altceva de mancare ii dam altceva.

4) Daca refuza mancarea, luam farfuria de pe masa la sfarsitul perioadei necesare mesei. Daca o cere inapoi i-o dam. Nu insistam deloc sa manance. Nu ne rugam de el sa manance.

6) Cand refuza un aliment hranitor si necesar in dieta lui, fie il ascundem in alte alimente, fie il incurajam sa manance cu ajutorul unor jocuri: “ce puternic te-ai facut daca ai mancat alimentul x!” sau “esti ca un tigru cand mananci x!” sau “oare va veni leul Tudor sa manance tot din farfurie?“. De cele mai multe ori el isi asuma personajul si incepe sa manance alimentul respectiv. Daca exista un aliment pe care nu vrea deloc sa il manance, care ii provoaca greata si nefiind unul absolut necesar, nu insistam. In cazul lui Tudor acest aliment este branza. Noi folosim alimentul asta pentru o anumita complicitate in alt gen de situatii. Cum nici mie nu imi place sa mananc branza sau alte lactate decat foarte rar, am devenit astfel complicele lui si afirmam ca “Noua nu ne place branza“. Am observat ca a capatat incredere in gusturile mele si pot aplica metoda asta la alimente pe care nu vreau sa le manance, dar si-ar dori, vazandu-le la alti copii. Daca vedem prajituri sau paine, ii spun: “Noua nu ne plac painea, branza si prajiturile. Prajiturile si painea ne fac bubita in burta si nu mancam asa ceva pentru ca vrem sa fim sanatosi si puternici“.

Cam asta am aplicat pana acum. Poate exista si alte metode, dar astea au mers la Tudor intr-un interval de timp foarte scurt. Nu l-am constrans si nu am aplicat pedepse sau recompense. Incercati, iar daca aveti rezultate, va astept cu pareri in zona de comentarii.

Citeste si articolul Copilul NU vrea sa manance (I)

Articole similare:

4 comments

  1. Andra Sunny says:

    foarte ingenios, insa o singura remarca as avea. Sugestiile primite in copilarie se impregneaza adanc in mintea omului si nu privesc ca fiind foarte sanatoasa ideea de a I sespune ca anumite alimente ii fac bubite in burta. La un moment dat va manca din ele in mod obisnuit si va fi ingrozit de ideea ca este foarte posibil sa se aleaga see you asa ceva. Stiu din propria experienta ca bunica imi tot inducea niste idei, nu strict legate de mancare si acestea m-au urmarit ani de zileeeeeeee…

    • Bebster says:

      Daca va fi urmarit de ideea ca zaharul si glutenul ii fac bubite in burta, nu am o problema cu asta pentru ca nu fac doar in burta bubite. 🙂

  2. Elena says:

    Am inceput si noi, cate putin, sa urmam sfaturile tale, mai ales prin a nu mai comenta in prezenta lui despre faptul ca nu mananca. Chiar se vad efecte, desi nu ma asteptam. Mai e mult insa pana departe…
    Off topic, ce are Tudor in farfurie in poza din articol?

    • Bebster says:

      Buna! Ma bucur sa aud ca ati vazut si voi schimbari! La noi mama mea a inceput iar cu push si deja are din nou momente de mofturi. Acum trebuie sa lucrez cu maica-mea. :)) Midii cu unt si usturoi, spanac cu unt si usturoi si orez bio fiert in supa in care au fiert midiile, cu turmeric si curry.

Leave a Reply