Poveste despre etichete, buline si stelute: Esti special – Pancinello

pancinello poveste etichete esti special

Povestea “Esti special” de Max Lucado cred ca e o poveste educativa foarte buna, nu doar pentru copii, ci mai ales pentru profesori, educatori si invatatori, care pot intelege ce rol important au in viata copiilor, dar si pentru bunici si chiar si pentru unii parinti.

Dupa mesajele primite la articolul meu despre Scoala Anastasia Popescu (pe unele nu le-am aprobat pentru ca nu aveau legatura cu scoala, ci cu alegerea mea pentru copilul meu de a nu face religie), mi-am dat seama ca urmatoarea experienta cu o adoua scoala particulara incadrata in scoli particulare cu taxe mici, ar putea starni iarasi valuri pe care nu mi le doresc pe acest blog. Dar citind aceasta poveste mi-am adus aminte de experienta a 2 copii dintr-o clasa de 7, de la scoala Smart Kids, care dupa o luna la aceasta scoala au ales sa se mute la o alta (Copiii ajunsesera dupa o luna la clasa pregatitoare sa creada ca nu sunt buni de nimic, ca e inutil sa incerce sa invete ceva pentru ca miss le spune ca ei nu stiu nimic si nu au invatat nimic la gradinita; Aceeasi miss care dimineata nu supraveghea clasa si cand lipsea profesorul insotitor, colega lor cu autism era incuiata in alta clasa de copiii mai mari care ii strigau “Esti bolnava! Esti nebuna! Ai nevoie de psiholog! Ai o problema la cap!”, privea trista pe geam si se apara cu voce joasa “Nu sunt bolnava!”; Ce a facut miss cand i-am semnalat asta? I-a spus altei miss iar copiilor mari li s-a zis sa o lase in pace. Atat. Fara explicatii, fara a intelege ceva din toata intamplarea. Alta miss urla la copii pana se prindea ca o mama sta in vestiar zi de zi asteptand copilul in ritmul lui.) Inchei lunga paranteza a miss-urilor. Ma intreb daca miss ar citi aceasta poveste oare ar intelege ceva din ea?

Povestea este despre etichete, despre cat de usor ii etichetam pe ceilalti si despre cat de afectat poate fi un copil de aceste etichetari.

Povestea poate fi adaptata atunci cand o spunem copiilor pentru ca sunt parinti care prefera ca micutul Pancinello sa aiba alt sistem de referinta decat tamplarul Eli, care da intregii povesti o tenta religioasa. Astfel, Eli poate fi privit ca un creator (natura, Dumnezeu) si un invatator pentru copil.

Mesajul “Esti special pentru ca eu (creatorul, parintele, invatatorul) te vad special” poate fi inlocuit cu “Esti special pentru ca toti oamenii sunt diferiti si sunt speciali in felul lor”, dar si asta e discutabil, in functie de varsta copilului pentru ca pana la un anumit punct copiii au nevoie sa stie ca cineva ii vede buni, frumosi, speciali pentru a putea mai apoi sa se vada ei insisi in acest fel.


 

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.

De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.

Tot stelute primeau si cei talentati: unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sari peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.

Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii, dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea, cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse, mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp, avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca buline!

Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

– Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.

– Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.

In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

– Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

– Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.

– Pe Eli?

– Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.

– Dar de ce?

– Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.

– Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

– Dar nu este drept! isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

– Eu aici nu raman! si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:

– Pancinello, tu esti? se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

– Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.

– Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…

– Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!

– Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!

– Chiar nu-ti pasa?

– Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

– Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

– Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

– In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
– Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
– Stiu, mi-a povestit despre tine.
– De ea de ce nu se prind etichetele?
– Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
– Cum adica?
– Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
– Pai, nu prea…
– Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

– Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: „Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…


 

Excursia la Legoland Windsor

P1180622

De curand am fost la Legoland Windsor, in apropiere de Londra si voi povesti una-alta pentru cei care inca nu au ajuns in acest parc de distractii. Legoland Windsor este foarte aproape de Londra si puteti combina vizitarea orasului, a parcului, dar si a castelului Windsor.

Initial am vrut sa facem o vacanta in care sa combinam Disneyland si Legoland, sa luam trenul din Paris catre Londra, dar ne-am dat seama ca ar fi fost obositor si pentru noi si pentru el, asa ca l-am intrebat unde vrea sa mearga mai intai. V-am povestit intr-un mesaj anterior ca lui Tudor ii place tare mult sa faca tot felul de constructii din Lego, asa ca a ales Legoland. Am preferat sa mergem la cel din Marea Britanie si nu la cel din Germania pentru ca astfel puteam vizita si Londra. Am aflat ca cel din Germania e mai mare si mai interesant. Poate vom merge si acolo la un moment dat.

Parerea mea e ca a fost varsta potrivita pentru a vizita parcul Legoland. Cred ca 4-6 ani e perioada in care trebuie facuta excursia. Mai tarziu s-ar putea sa fie plictisitor pentru ei. Pentru cei mai aventurosi din fire sau obisnuiti cu parcurile de distractie mai mari s-ar putea sa para plictisitor.

Pentru noi a fost grozav. Poate si pentru ca am prins doar zile cu soare si o singura dimineata cu ploaie. Soare cu dinti, dar soare! Cristi spune ca Disneyland e mult mai mare si cu mult mai multe atractii, dar pentru Tudor cred ca a fost mai bine sa inceapa cu Legoland. De unde eram convinsi ca va refuza sa se dea in roller-coaster, roti, baloane si trenuri rapide, am ramas surprinsi ca dupa prima incercare nu mai voia sa se opreasca. “Mai vreau o tura!” auzeam in continuu si apoi copilul meu cu mainile pe sus, fara sa se mai tina. Eu am rau de inaltime si de la etajul 2, rau de masina, iar perioada mea de vitezomanie a apus de ceva vreme, dar a trebuit sa demonstrez copilului ca mami poate. Si mami a putut o tura in toate. Pentru prima oara in viata mea! Oooh da! Mi-am depasit limitele! Am tipat mai tare decat bebelusii, dar am fost felicitata de mamele de pe margine care nu s-au incumetat. :)) Stiu ca nu erau cele mai mari si mai abrupte rape in care se pravalea acel trenulet, dar zau ca n-am fost niciodata mai speriata! Nu vreau sa ma gandesc cum e in celebrul parc din Barcelona! Nu e pentru mine!  Tati a fost supus la ture repetate, ca mna, trebuia sa demonstreze ca el poate mai mult!

Iata cateva detalii despre Legoland:

1. Verificati site-ul Legoland cu atentie. Noi ne-am dus initial intr-o zi din mijlocul saptamanii si s-a intamplat sa fie inchis. Am prins totusi schimbarea garzii la Windsor. Pe site gasiti si oferte uneori.

2. Daca veniti din Londra catre Legoland, calatoria cu trenul este mai ieftina, dar schimbati la Slough, iar din Windsor trebuie sa luati autobuzul. Calatoria cu autobuzul e mai scumpa, dar sunt mai multe de privit pe geam si va duce direct la destinatie.

3. Puteti lua bilete pentru Legoland si deodata cu cele de autobuz.

4. La intrarea in Legoland veti fi intampinat de oferta de 15 lire pentru toate pozele de la toate atractiile din parc. E o oferta buna! Noi nu am luat-o si fiecare poza dorita costa apoi 10 lire.

5. In excursia noastra de aprilie am prins soare in fiecare zi, iar cozile erau inexistente. Cu cat se face mai cald afara, cu atat cresc si cozile. Erau culoare impresionante de asteptare si panouri cu minutele de asteptat.

6. Turele cu trenulete, barci, masinute dureaza foarte putin. Poate pentru a scurta asteptarea la acele cozi din timpul verii.

7. In 2015 era anuntata deschiderea zonei Lego Friends, cea cu roz si mov pentru fete. Nu era deschisa inca, dar se construia la ea.

8. N-am gasit deschis la SeaLife in Londra, dar in colaborare cu Legoland au facut un acvariu destul de reusit, cu rechini, pisici de mare, pesti colorati si pesti de Lego. :)

9. Il puteti dovedi pe tot intr-o singura zi daca nu sunt cozi.

10. Singura atractie la care Tudor nu a putut intra a fost o mica zona cu apa, care necesita costume de baie si caldura. Desigur, in acele bazine erau vreo 2 copii foarte blonzi, veniti probabil din niste tari foarte civilizate, cu scoli foarte bune, cu limbi de neinteles si cu frig de iti crapa capul!. Noi eram cu gecile pe noi.

Daca sunteti cu copilul dupa voi vizitarea Londrei va fi diferita. Noi am luat un tur al punctelor importante, dar putea fi facut foarte usor si probabil mai ieftin cu autobuzul normal. Daca luati totusi un tur al orasului, alegeti linia rosie, nu cea albastra. Cea albastra ocoleste prin niste zone plictisitoare. Nu stiu alti copii cum sunt, dar eu a trebuit sa-mi iau gandul de la cascat gura prin magazinele de pe Oxford Street! De ciuda mi-am luat inainte sa plecam spre aeroport o pereche de jeans fara sa-i mai probez, doar pentru ca erau foarte lungi, iar in Romania toti imi vin deasupra gleznei. Am avut noroc! Imi veneau! Data viitoare cand suntem fara copil in Londra, acolo ma gasiti!

Am intrat si intr-un magazin Disney, care e mult mai frumos si mai ofertant decat cele din mall-urile bucurestene.

P1180331 P1180337 P1180357 P1180380 P1180398 P1180511 P1180612  P1180754

Despre Scoala Anastasia Popescu, religie si timp pierdut

scoala anastasia popescu 5

In toamna Tudor va merge la scoala. Avem deja recomandarea din urma evaluarii psihosomatice. M-am agitat destul de mult sa gasesc o scoala buna din punctul nostru de vedere. Nu eram interesata de scoli care pun pret mare pe note si pe concursuri sau care ii streseaza din start si pun presiune pe copii. Imi doream o scoala particulara pentru ca vreau sa fie respectat si sa invete ca e normal sa fie respectat, o scoala cu personal amabil, cu profesori si invatatori  care sa nu tipe, in care sa nu fiu obligata sa dau spagi si pentru care sa ma duc sa imi fac viza de flotant, in care copilul sa invete cu drag, o scoala la care sa se duca din placere si curiozitate, o scoala cu o arie mare de activitati din care sa isi poata alege, in care profesorii sa inteleaga importanta jocului in copilarie si sa nu considere esential volumul mare de teme, sa fie aproape de casa si sa aiba o taxa acceptabila.

Am citit pe forumuri, pe grupuri de parinti, am intrebat in stanga si in dreapta si parea ca gasisem o scoala potrivita: Scoala Anastasia Popescu – privata, aproape de casa, taxa mica, activitati diverse, personal amabil. Scoala are la baza o fundatie crestin ortodoxa, dar multe scoli si gradinite particulare sunt construite avand in spate o asociatie sau o fundatie, pentru diverse scutiri de taxe, asa ca nu m-a dat inapoi asta.

scoala anastasia popescu 6

Pasul 1: Am sunat sa intreb despre scoala. O voce amabila mi-a explicat ca pot merge sa vizitez scoala si ca Tudor va merge apoi la o evaluare la ei in gradinita Arc-en-ciel, care dureaza intre 3 si 5 zile, pentru a vedea daca face fata programului si predarii a 3 limbi straine. I-am explicat doamnei ca el face deja engleza aproape zilnic si merge la franceza si germana ca optionale pentru ca asa si-a dorit el si ii plac foarte mult acele ore. Am intrebat despre partea cu religia. Mi s-a spus ca ei sunt fundatie crestin ortodoxa, dar ca nu am de ce sa imi fac probleme pentru ca religia nu este atat de prezenta si ca cel mai potrivit este sa vizitez scoala pentru a-mi face o parere.

scoala anastasia popescu 3

Pasul 2: Am mers sa vizitez scoala. La intrare ma intampina pe peretele din stanga un citat din D’Hainaut despre importanta educatiei cu accent pe elev si nu pe materie. Mi-a placut, mi-am zis ca incepe bine. Deasupra citatului era o icoana, dar nu mi s-a parut nimic deranjant, nu erau pereti intregi de icoane, iconite sau candele. Am vizitat scoala: clase mici, dar frumoase, nu exista teren sau sala de sport, dar fac sport intr-o sala din pod pe care nu o puteam vizita din nu stiu ce motiv, sala de mese cam urata, la subsol, mancarea venita de la o firma de catering. Am intrebat daca mancarea are delikat sau margarina (pretentiile mele cu absenta zaharului nu le gasesc nicaieri, asa ca am renuntat sa mai intreb) si mi s-a spus ca nu crede ca au delikat, dar margarina e posibil sa aiba in prajituri. Deci doamna nu stia detalii despre mancare, dar mi-a spus ca pot veni si cu mancare de acasa, deci rezolvasem si punctul asta. Personalul parea foarte amabil. Am trecut la marea intrebare despre religie. Mi-a raspuns ca toata lumea o intreaba de religie si nu intelege de unde au pornit intrebarile astea, ca ei sunt intr-adevar o fundatie crestin ortodoxa, dar ca au o singura ora de religie pe saptamana, se cere acordul parintilor pentru a merge la impartasit si pentru a vizita biserica de anumite sarbatori. Am intrebat daca ar avea cu cine sa stea si ce sa faca daca nu dorim sa participe la ora de religie. Mi s-a raspuns ca da, ca poate sta cu invatatoarea pentru ca religia este predata de un profesor si ca mai au un baietel care nu face religie pentru ca nu este ortodox. Cand merg la biserica el poate ramane in scoala sau poate merge la plimbare si daca doreste poate ramane in curtea bisericii sa ia aer curat.  Nu mi s-a parut nimic deplasat in toata povestea asta, asa ca am mers mai departe.

scoala anastasia popescu 2

Fara intentia de a dat citate din Star Trek, dar scenaristii au scris bine ce au scris aici

 

Pasul 3: Am mers cu Tudor la gradinita la evaluare. Tudor este un copil timid, dar a participat la activitati din prima. Profesoara de franceza mi-a spus ca unii copii renunta la vechea gradinita si vin aici pana la inceperea scolii pentru ca le place foarte mult. Cand am iesit din clasa l-am auzit raspunzand profesoarei de franceza: ii spunea culori si numara. I-am spus ca eu voi pleca si nu s-a aratat nemultumit in vreun fel. Am mers apoi sa discut detaliile acestei perioade de evaluare, in care nu i se dadeau teste, ci doar se faceau activitati obisnuite de gradinita. Am intrebat de masa, de somn si despre religie. Mi-a spus ca urmau sa aiba in gradinita chiar in acea zi o ora de religie si ca ei fac ore frumoase de religie, in care li se spun povesti despre sfinti, ingeri. I-am spus ca noi nu ne dorim sa faca religie in scoala, ca vorbisem deja si dincolo despre asta, dar ca nu mi se pare o tragedie daca va participa la ora din acea zi, chiar daca nu imi doresc sa ii se spuna povesti cu sfinti, pacate si ingeri. Eram curioasa sa aflu de la el ce fac. Am discutat apoi despre taxa din acele 3 zile si despre un optional de arte la sfarsitul programului. Tudor a mers 3 zile la evaluare. Dupa prima zi l-am intrebat despre religie si mi-a spus ca au facut un joc si mi-a aratat o plansa de colorat cu Avraam. Optionalul de arte i-a placut cel mai mult pentru ca a putut sa modeleze lut.

scoala anastasia popescu 4

Pasul 4: Comunicarea rezultatelor evaluarii. Dupa cele 3 zile am fost chemata sa mi se comunice concluziile lor despre Tudor si sa achit cele 3 zile in care a fost la ei in gradinita. Mi-au spus ca e timid, dar ca participa la activitati si ca evaluarea este buna, DAR, ca dupa o discutie avuta cu cele doua doamne din conducerea scolii nu cred ca ne potrivim pentru ca nu ne dorim religie si ca pentru ei religia este foarte importanta, ca este o ora obligatorie, nu facultativa cum mi s-a comunicat, ca merg la impartasit si la biserica si ca trebuie sa mearga indiferent ca ar fi ortodox sau nu si daca vreau mai multe detalii sa iau legatura cu una din doamnele Serbanescu. Mi-au dat numarul de telefon, am achitat taxa si nici nu am intrat bine in masina ca am primit un telefon chiar de la una din cele 2 doamne. Am aflat astfel pentru prima data ca se spune rugaciune inainte de masa si inainte de ore, ca exista un careu de rugaciune (sper ca am inteles eu bine, pentru ca nu imi imaginez ce inseamna), ca ora de religie ortodoxa este obligatorie, ca sunt invatati zilnic despre “Iisus si Preasfanta Fecioara Maria” si chiar daca ar fi fost de alta religie tot ar fi trebuit sa participe la acele ore, ca ei nu pot avea personal special care sa stea cu Tudor atunci cand este ora de religie sau cand merg la biserica. Mi-a spus ca isi cere scuze ca nu mi s-au spus aceste lucruri de la inceput si ca imi dau banii inapoi pentru cele 3 zile, cu exceptia mesei.

M-am enervat! M-am enervat foarte tare pentru ca nu e normal sa iti bati joc asa de oameni! Nu e normal sa ma pui pe drumuri degeaba si sa ma faci sa pierd timpul prin scoala daca tu stii de la inceput ca situatia e altfel decat mi-o doresc eu! Nu e normal sa chemi copilul la tine in gradinita si sa imi fluturi prin fata altceva decat realitatea! Ca imi ceri si taxa pentru asta e si mai urat! Ca s-au oferit sa imi dea banii inapoi nu mi se pare ca scuza cu nimic situatia si timpul pierdut, timp in care eu puteam sa caut alta scoala. Pentru ca da, stiam ca Tudor va face fata evaluarii in ciuda timiditatii lui, dar nu stiam ca nu vom face fata acestui zid cu sarma ghimpata care este religia ortodoxa. 

Conducerea scolii Anastasia Popescu poate ca ar trebui sa se gandeasca de ce mi-au fost ascunse anumite detalii si de ce am fost chemati in continuare la ei. Poate ca o parte din personal intelege absurdul situatiei de a impune religia in scoli in anul 2015, mai ales cand, in sfarsit, nici prin lege ea nu mai este materie obligatorie.

Poate ca scoala este buna din multe puncte de vedere, dar mi se pare incredibil ca in timpurile noastre asa se pune problema intr-o institutie de invatamant particulara.

scoala anastasia popescu

Leul Laval de la Lego Chima

jucarii lego figurine copy

Cred ca toti parintii stiu ca vine o perioada in care copilul vrea LEGO spre nenorocul talpilor noastre, dar spre bucuria lor de a construi cu ele. Al meu mi le cere de multa vreme. Avem deja 2 lazi mari – una cu Duplo si alta cu piese mici, mititele de Lego City, Chima, Star Wars, Young Builders, Creator, Friends.

La un moment dat mi-am imaginat ca al meu copil se va juca doar cu lemne natur din care va construi structuri fel de fel. Ce sa zic… Da, copilul se joaca si cu lemne natur, construieste structuri, joaca Domino cu ele, dar avem casa plina si de masinute, figurine si alte chestii colorate. Copilaria e plina de culori vii, nu doar din pasteluri cum ne-am imaginat noi la inceput. Si asta e foarte bine!

Ce imi place la seturile Lego este faptul ca dupa ce constructia dintr-un set este gata, copilul o desface  in bucati pentru a construi navete spatiale, masini de curse si alte lucruri frumoase izvorate din capsorul lui mic si plin de imaginatie.

Vreau de ceva vreme sa va povestesc de cadoul pe care Tudor l-a primit de la Mos Craciun, dar iata ca a venit februarie si tot nu am apucat din cauza examenelor mele.

Dar cum nu ducem lipsa de invitatii la petreceri pentru colegii de gradinita, e bine sa stiti ca puteti lua Lego si Playmobil de aici. Exista si o multime de jucarii din lemn, de la marci sigure, pentru ca la jucariile din lemn vopsit e foarte important sa nu cumparati decat de la firme serioase, nu chinezarii neverificate, vopselurile putand fi toxice.

Cei de la Ligomi Jucarii au o varietate de seturi Lego cum nu am vazut nicaieri. Fiu-meu cand a vazut site-ul mi-a propus sa cumparam tot!

Asadar, de Craciun a primit printre altele si setul asta, cu leul Laval din Lego Chima. Nu va spun ce chitaiala a fost pe el, fiind cel mai mare set primit de el vreodata. Evident ca era peste puterile lui de a construi ceva atat de mare, mai ales ca el are 5 ani si setul e pentru cei de la 8 ani in sus, dar Chima si-a dorit, Chima a primit!

laval ligomi jucarii

Si uite asa, in ziua de Craciun, tati a stat cateva ore cu Tudor lipit de el, construind-ul de zor pe Laval.

Rezultatul e aici :)

jucarii lego chimalego chima laval jucarii

 

Pentru urmatorul cadou voi avea in vedere aceasta harta sub forma de puzzle de lemn, tot de pe site-ul Ligomi Jucarii, desi el stiu ca probabil si-ar dori mai degraba tot un set Lego, din cele cu testoasele Ninja, ca tot sunt la moda acum.

 

Retete sanatoase pentru Craciun

craciun fara gluten

Cautati niste retete sanatoase pentru Craciun? Dupa cum stiti, nu prea mai public retete aici, dar asta nu inseamna ca cele vechi nu sunt bune. Daca vreti retete mai noi le puteti gasi pe getfit.ro, iar daca vreti sa va inspirati din ce mancam noi, puteti urmari contul de Instagram cristianmargarit.

Pe langa clasicele sarmalute si piftii (sanatoase, dealtfel), multi pregatesc si turta dulce. Poate ca anul asta veti incerca si retete fara gluten. Noi avem cateva.

Am vrut sa pun la un loc retetele care s-ar potrivi de Craciun, asa ca iata o lista cu link-uri utile:

Biscuiti de turta dulce cu paducele sau merisoare, fara gluten, fara cereale, fara zahar.

Biscuiti de turta dulce fara gluten, fara zahar, cu faina de hrisca

Biscuiti de casa pentru Mos Craciun, fara gluten, fara zahar, cu faina de migdale

Turta dulce cu visine

Biscuiti fara gluten, cu nuca

Prajitura puf cu portocale

Rata pe varza

Salata de curcan

Decoratiuni de Craciun:

Decoratiuni simple de Craciun, handmade

Articole despre alimente sanatoase

Despre sorici

Iata si un articol util parintilor. Pe cristianmargarit.ro gasiti multe articole despre cum, cat, ce mancam de sarbatori si ce e bine sa facem dupa.

Cum iti faci poftele de sarbatori

 

 

Lansare carte: Dieta Ketogenica

invitatie lansare dieta ketogenica margarit

Invitatie lansare carte: “Dieta Ketogenica – Solutia nutritionala in epilepsie si alte boli neurologice”

Pe 11 Decembrie, la Restaurantul Cervo, se lanseaza cartea “Dieta Ketogenica – Solutia nutritionala in epilepsie si boli neurologice” scrisa de ADER (Asociatia pentru Dravet si alte Epilepsii Rare) si Cristian Margarit (nutritie).

Initiativa acestei carti ii apartine Adelei Chirica, mama unui copil cu Dravet. Povestea, pe scurt, ar suna cam asa: “Fiul meu, Davis, sufera de Sindrom Dravet. Cand doctorii nu au mai avut solutii decât scheme de anticonvulsivante, care i-au produs hemoragie interna si insuficienta hepatica, am inceput dieta ketogenica. Aceasta a facut si face minuni pentru noi, zi de zi. Acum Davis este alt copil si a ramas doar cu 2 medicamente din 7. Retetele le veti gasi in cartea noastra “Dieta Ketogenica – Solutia nutrițională in epilepsie si boli neurologice”. Toate retetele NU conțin zahar, gluten si au un numar foarte scazut de carbohidrati si proteine. Multumim Cristian Margarit!”

dieta keto epilepsie

Cristi a scris partea de nutritie, Adela partea de retete si povesti de viata si mai exista si o parte scrisa de un psiholog colaborator ADER.Tot de curand, ADER a deschis Centru de zi “Exista Speranta”, primul centru din Romania de terapii zilnice sau individuale dedicat copiilor cu epilepsie!

Ii puteti ajuta cu donatii pe pagina www.dravet.ro, cumparand o bratara mov, dar si votand proiectul lor, Ateliere cu Fluturi.

fluturi mov

 

Costume pentru serbare – poveste fara sfarsit

costume serbare

Chiar e musai ca in fiecare an sa li se impuna copiilor cate un rol si cate un costum pentru serbare? Chiar nu putem avea mai multa imaginatie si de ce nu, mai multa empatie pana la urma?

Am spus mereu ca pentru noi ca parinti nu e important sa ne demonstreze  nici copilul, nici educatoiarea si nici gradinita ceva prin intermediul unei serbari. Nu ma deranjeaza daca fiu-meu nu vrea sa participe, dar ma deranjeaza cand vrea sa fie impreuna cu prietenii lui si se simte etichetat cu o eticheta pe care nu si-o doreste.

La serbarea din iarna trecuta fiu-meu a venit morocanos spunandu-mi ca a primit rol de spiridus, iar el isi dorea sa fie ren. La serbare a stat in bratele mele si a refuzat sa participe. In timpul serbarii n-a facut altceva decat sa imi spuna ca ala si-a spus gresit rolul, ca celalalt trebuia sa stea in alta pozitie si tot asa. Apoi vreo 2 luni dupa serbare imi recita replicile celorlalti copii, spunandu-mi ca pe a lui nu o mai stie.

La serbarea din primavara a primit rol de pitic, de data asta a participat pentru ca si-a dorit sa fie cu ceilalti copii, nu pentru ca i-ar fi placut foarte tare rolul. Si-a spus replica (in engleza) in soapta si apoi, 2 luni dupa serbare mi-a recitat replicile celorlalti colegi. Tot in engleza, fara sa stie exact ce inseamna acele replici.

Anul asta copilul meu a primit rol de fulg. Nu ii place. Vroia sa fie Mos Craciun, ca prietenul lui. Exista in sceneta si fratele lui Mos Craciun!?!? Am auzit la o alta gradinita de un copil care a primit rol de fag!?!

Chiar e necesar sa primeasca roluri de la educatori? Chiar au nevoie parintii sa li se confirme ca au invatat ai lor 3 replici la gradinita? Nu se pot convinge in nici un alt mod decat printr-o serbare cu roluri? Serbarea cu roluri ii convinge ca ce? Nu mi-e foarte clar. Ca pot copiii sa memoreze replici si ca le pot spune in fata unor parinti aplaudaci? Oare parintele ala al carui copil recita volume de poezii nu stie deja ca are un copil priceput la asta? Trebuie sa i se reconfirme? In anii trecuti auzisem de o poveste in care educatoarele unei gradinite au pus parintii sa isi acopere fetele cu panze ca sa nu se intimideze copiii atunci cand isi spun rolul. Mai e nevoie sa va spun cum au reactionat copiii cand au vazut in fata lor un public de fantome?

Cred ca serbarile in care canta, danseaza toti la un loc sunt mult mai educative si mai frumoase decat astea cu roluri impuse.

Daca totusi se simte nevoia de scenete si serbari cu rol, nu ar fi mai simplu daca i-am intreba pe ei ce isi doresc sa fie? Probabil ca vom avea vreo 5 Spidermen, vreo 4 Else, 2 Batmen, 1 Testos, 3 Printese Sofia si 1 Doctorita Plusica. Poate ca educatorul ar putea construi impreuna cu ei (cu accent pe impreuna cu ei) o mica sceneta in care 5 Spidermen, 4 Else, 2 Batmen, 1 Testos, 3 Sofii si o Plusica ar fi fericiti sa isi spuna replicile. Poate ca unii nu sunt buni la spus poezii, dar sunt buni la sport, la dans sau la cantat. Altii poate ca sunt buni la desen sau lucru manual si o parte din decor ar putea fi facut de ei. Nu ar trebui sa se tina cont si de aspectele astea la o serbare daca tot simtim nevoia sa defilam cu “ce putem si ce stim”?

Imi aduc aminte de serbarile mele. Eram timida, cu un cap mai inalta decat toti ceilalti copii si o puneam pe mama sa stea cu capul ascuns in geanta. Eram buna la desen la vremea aia, dar nu mi-a folosit mai departe la nimic pentru ca nu am fost stimulata in sensul asta. Doar ca serbarile noastre erau mai blande. Eram imbracati fie in costume populare, fie in haine frumoase, cantam si dansam in grup, cantam uneori si la niste instrumente, desi cantat era mult spus (eu bateam ceva la un trianglu). Eram impreuna.

Daca dati o cautare pentru costume de fulg, veti vedea ca e cam greu sa gasesti un costum de fulg pentru baieti. Costum de fag nici nu vreau sa caut. Nu am vrut sa imi imbrac copilul intr-o zdreanta din satin si fulgi de gaina vopsiti in alb, pe care sa platesc si peste 100 de lei, asa ca am ales sa ii fac eu costumul. Da, va participa la serbare si va fi fulg pentru ca isi doreste sa fie cu prietenii lui. Dar va fi fulgul care va avea o coroana regala cu fulgi, pentru ca si fulgii sunt speciali si importanti! Chiar si fulgii timizi!

Rezumatul conferintei cu Daniel Siegel

daniel siegel rezumat conferinta

Ieri am fost la conferinta cu Dr Daniel Siegel, psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta si azi revin cu rezumatul. Au fost multe informatii interesante atat pentru parinti, cat si pentru cei care au vrut sa afle mai multe despre creier si functionarea lui. Informatiile nu au fost greu de digerat, ci dimpotriva, cred ca au fost special structurate pentru a fi accesibile tuturor. Acum cateva zile am aflat ca Daniel Siegel nu mananca alimente cu gluten si asta mi-a deschis si mai mult interesul pentru ceea ce are de spus. Mai jos va las doar cateva idei din ce s-a discutat la conferinta. Pe restul si multe altele le gasiti in cartile lui Daniel Siegel.

Somnul, alimentatia si sportul produc schimbari asupra creierului. Fumatul si alcoolul in sarcina, chiar si in cantitati mici, pot influenta formarea creierului copilului.

Memoria implicita presupune perceptii, emotii, memorie comportamentala, senzatii corporale, care repetate duc la modele mentale. In baza acestor modele mentale, un copil se pregateste pentru ce se va intampla.

Tipuri de atasament:

  • atasament sigur, duce la adult sigur pe sine, care cauta socializare
  • atasament evitant, duce la adult dezinteresat de emotii, singuratic, nu isi aminteste copilaria
  • atasament ambivalent, duce la adult anxios, preocupat de a cauta confirmari de la ceilalti
  • atasament dezorganizat (abuz, teama), duce la adult evitant, care traieste in frica, viata dezorganizata

Memoria explicita se bazeaza pe cunostine faptice si autobiografice.

Intelegerea faptelor care ni s-au intamplat in viata ajuta dezvoltarea hipocampului. Cortizolul blocheaza hipocampul, iar adrenalina creste codificarea implicita, afectand integrarea explicita.

Atasamentul sigur, relatiile bazate pe comunicare in care exista compasiune si meditatia mindfulness duc la formarea de fibre integrative in creier.

Cortexul prefrontal este aria integratoare a creierului si are 9 functii: reglaj corporal, comunicare in armonie cu sinele sau cu ceilalti, echilibru emotional, flexibilitate in a gandi inainte de a raspunde, calmarea fricii, calatorie mentala in timp, empatie, moralitate, intuitie.

Pana la 2-3 ani emisfera dreapta este cea care este in control. Dupa 2-3 ani, odata cu aparitia intrebarii “de ce”, se activeaza emisfera stanga  a creierului. Emisfera stanga se ocupa de text, iar cea dreapta de context. Din pacate, scoala pune accent doar pe dezvoltarea emisferei stangi, neglijand emisfera dreapta. Pana la 5 ani se formeaza cortexul prefrontal. Intre 6 – 12 ani se acumuleaza informatii. La pubertate creierul se schimba si renunta la unele conexiuni, avand loc o specializare a creierului, dupa care are loc procesul de linkage, pentru a deveni mai integrat.

Remodelarea creierului implica un comportament diferit din partea adolescentilor, care are legatura cu schimbari la nivelul sistemului de rasplata. Nivelul de dopamina fluctueaza, iar adolescentul este in cautare de noutati. Este varsta la care sunt tentati sa faca excese de alcool, tutun, droguri, dulciuri, jocuri de noroc pentru ca acestea cresc dopamina.

Esenta adolescentei este compunsa din: aprindere emotionala (emotional spark), implicare sociala, noutati, explorare creativa.

Intre 12- 24 de ani riscul de moarte este de 3 ori mai crescut decat in oricare alta perioada a vietii.

Adolescentii au nevoie de moduri constructive de a creste nivelul dopaminei.

Pentru ca adultii sa isi mentina creierul tanar trebuie sa readuca in prim plan componentele care constituie esenta adolescentei.

 

A fost amuzant sa aud descrierea “oatmeal home”, adica acel cuibusor in care copilul primeste ce isi doreste, adica atentie, dragoste, mancare, grija, educatie, desene animate, masaj la culcare, pentru ca mi-am dat seama ca in fiecare seara Tudor adoarme cu un masaj complet din cap pana in picioare. :) Cui nu i-ar placea?

Desi nu este rezumatul complet, sper ca ce v-am impartasit aici sa va faca sa cititi mai multe in cartile lui Siegel. Multumesc Otilia si Gaspar pentru invitatie!

Maine va povestesc ce mi-a placut cel mai mult la ce a spus Siegel si ce intrebari am uitat sa-i pun si acum regret.

Cartile preferate sunt de la Ikea

 

Cartile de la Ikea sunt preferatele lui Tudor. Inca de la inceput vreau sa va spun ca acesta nu este un articol platit. Chiar ne plac mult unele produse pe care ei le vand. Nici o alta carte nu a fost mai rasfoita ca “Prietenii din gradina de legume”. Acum am gasit una noua, numita “Printul broscoi”, pe care am luat-o imediat cum am zarit-o in raft.
Toate sunt minunate. Pe langa calitatea hartiei si a ilustratiilor, povestile sunt foarte frumoase. Fara iezi si lupi sangerosi. Astfel de povesti mi-am dorit pentru el.

carti pentru copii ikea

Daca tot eram la Ikea, am luat si o saltea pentru sport. Nu stiu daca am luat-o pentru mine, pentru ca mi-au placut tonurile de verde sau chiar pentru el. Tudor s-a rostogolit pe ea, apoi a incercat sa isi faca un cort din ea. :) Tot e bine!

Consider ca e important ca el sa faca miscare. Orice fel de miscare. Momentan este la faza in care il atrag foarte mult dansul si alergarea. Nu mi se pare o idee inteligenta sa fortezi un copil sa stea doar cu nasul in carti sau sa il presezi doar catre activitati de invatare mecanica. Sportul este important pentru dezvoltarea corpului si a creierului, iar invatarea se poate face si prin joaca.

Am mai scris aici despre carti frumoase:

Carti cu povesti educative 1

Carti cu povesti educative 2

Mergi la conferinta cu Dr. Daniel Siegel, din 27 septembrie 2014!

 

cover siegel2

 

Cine este Dr. Daniel Siegel?

Daniel Siegel este psihiatru, expert in parenting si doctor in neurostiinta.

De ceva vreme sunt pasionata de psihologie si anul trecut chiar am facut si niste pasi in sensul asta, iar acum sunt in anul II la Facultatea de Psihologie. Dincolo de asta, am citit mereu cu mare interes materiale nou aparute in cadrul “revolutiei afective” a neurostiintei, adica acea aplecare destul de recenta a neuro-cercetatorilor catre emotii. De aceea, cand am vazut ca va fi o conferinta cu Daniel Siegel, m-am aratat interesata. Aflasem despre el citind materiale ale psihologului Daniel Goleman si bineinteles ca pasul urmator a fost sa citesc cea mai recenta carte a sa: “Brainstorm – The power and purpose of the teenage brain”. O parte din cartile sale au fost traduse si se gasesc si la noi si dincolo de traducerea unor termeni, cu care nu sunt de acord sa fie tradusi (brainstorm, mindfullness, mindsight), sunt achizitii valoroase pentru oricine.

Tot citind am dat si de conceptul de mindfulness, pe care nu l-am inteles prea bine la inceput, dar m-am mai luminat dupa ce am aprofundat subiectul si mi-am dat seama ca dadeam tarcoale acestei experiente de ceva vreme. Daniel Siegel propune explorarea conceptului de mindsight, acea abilitate a mintii noastre de a percepe propriile minti si pe ale celorlalti, fiind si fondatorul Institutului Mindsight.

De ce sa vii la conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

Daca esti interesat/interesata de subiecte precum:

  • conectarea in relatia parinte – copil
  • neuroplasticitate, neurobiologie interpersonala, integrarea creierului ca element de promovare a starii de bine
  • validarea emotionala ca strategie primara de disciplinare
  • atasamentul ca factor de sanatate relationala
  • mindisght, empatie, neuroni oglinda
  • mindfulness
  • inteligenta emotionala

Cui se adreseaza conferinta cu Dr. Daniel Siegel?

  • parintilor ce au copii cu varste intre 0 -18 ani
  • cadrelor didactice din gradinite, scoli, licee
  • psihologilor, studentilor la psihologie, psihoterapeutilor, psihiatrilor

Conferinta este organizata de Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie si Otilia Mantelers, expert in parenting.

Puteti afla mai multe despre program si inscriere de  pe www.drdansiegel.ro.

Dupa ce am fost invitata data trecuta de catre Otilia la o conferinta, atunci la Michael Thompson, mi-a placut atat de mult incat m-am inscris la Psihologie (pentru a doua oara, dar de data asta o sa si termin). Acum nu stiu daca ma voi inscrie la Medicina (ma simt cam obosita sa ma inham la inca ceva), dar cu siguranta intalnirea du Daniel Siegel imi va folosi atat in cresterea lui Tudor, in intelegerea unor procese care ni s-au intamplat si noua in perioada de crestere si care inca ni se intampla, cat si ca viitor psiholog.

Va las in continuare un video cu Daniel Siegel la TED, Mindfullness and Neural Integration:

Copilul meu face modelling – teapa de vara

agentie modelling teapa copii

Fiu-meu a plecat astazi la piata la Obor cu bunicii. Cand eram in toiul rasfatului suprem (cautam dopul de la cada ca sa pot face in liniste o baie), ma suna mama si imi da la telefon o domnisoara tinerica ce vorbea foarte, foarte repede: “Copilul dumneavoastra a fost selectat pentru ca are ochii albastri, pentru a face reclama la haine de la firmele Zara, H&M (a mai enumerat vreo cateva). Va fi platit bine pentru fiecare reclama facuta si i se vor face poze pentru a le prezenta mai departe si altor firme interesate. Pentru inceput trebuie sa se plateasca o taxa de inregistrare si garantie” Zic: “Gata! Stiu teapa! Dati-mi-o pe mama inapoi!”.

I-am zis mamei ca e o teapa si sa plece de acolo, dar acesti oameni prostesc zilnic o gramada de oameni care habar n-au ca arunca banii degeaba. Am vazut o situatie similara la Mamaia, unde isi inchiriasera ditamai spatiul si unde prosteau zeci de parinti care nu au idee cu ce se mananca treaba asta cu modelling-ul. Habar n-am cat e “taxa de inregistrare”, dar la cati oameni prostesc, sunt convinsa ca cine a pus la cale afacerea, face bani frumosi. (Am aflat intre timp ca cereau 80 de lei de persoana si pacaleau destui). O schema similara am vazut-o in zona Apaca, unde niste pustani incercau sa inscrie contra unei taxe, desigur, tinere studente dornice de fatait pe podium.

Trebuie sa stiti urmatoarele lucruri despre treaba asta cu modelling-ul:

– firmele serioase care isi fac reclama, cataloage nu cauta pe strada copii sau adulti pentru a le face reclama. (firmele amintite de domnisoara la telefon nici macar nu isi fac reclamele si cataloagele in Romania)

– agentiile de modele sau de casting serioase nu cer taxe de inscriere si nu isi pun birouri pe strada, in magazinul Bucur Obor sau pe faleza la Mamaia.

– aceste agentii serioase cheama copiii direct la casting, gratuit, de obicei le fac gratis niste poze sau le solicita parintilor niste poze recente pe care le trimit firmelor cu care colaboreaza.

– nu dati niciodata bani in avans; agentiile serioase nu cer bani, fac contracte pentru fiecare job in parte si isi iau comisioane din banii pe care firma ii plateste pentru reclama.

– teparii se bazeaza pe faptul ca parintii/ bunicii nu stiu cum functioneaza treaba cu modellingul si ca majoritatea isi viseaza copilul vedeta, model si vor si de la altii confirmarea ca odorul e frumos de pica; chiar daca nu le-ar promite bani, unii parinti sau bunici ar fi dispusi sa plateasca ei doar doar sa isi vada odorul pe o scena sau intr-o poza.

– nu stiu cat de legala este treaba, dar presupun ca sunt acoperiti; la urma urmei, ei promit cu gura si incaseaza taxa de inregistrare/ fotografii, fara a garanta altceva. (prin 1997 stiu ca existau destule agentii care prosteau astfel domnisoarele, dar credeam ca intre timp lumea s-a mai luminat; unii au facut si averi de pe urma acestor scheme)

– faptul ca o vedeta tv face reclama unei agentii, nu garanteaza ca agentia e serioasa.

Va spun aceste lucruri din experienta proprie. Am cochetat o vreme cu modelling-ul, am colaborat cu agentii serioase si stiu care este mersul lucrurilor. Copilul meu a aparut intr-o reclama video si intr-un catalog si nu am dat bani in avans pentru asta, ci, exact cum v-am spus mai sus, agentiile si-au oprit comision in momentul in care mi-au achitat banii. Intre timp, fiu-meu a devenit timidul lumii si nu mai mergem la castinguri.

Daca aveti un copil indraznet, vorbaret, care nu stie ce e aia timiditate, atunci puteti sa mergeti la agentii de casting, dar nu va asteptati ca ele sa va agate pe strada sau in magazine.

sursa foto: ukmodels.co.uk

 

 

Cum sa alegi vitaminele pentru copii?

vitamine copii suplimente pofta

In primul rand trebuie sa te asiguri ca acasa aveti o alimentatie cat mai curata cu putinta, o viata activa. Nu sunt de acord cu cei care spun ca oamenii nu ar trebui sa consume suplimente alimentare. Nu traim intr-o lume perfecta, mediul este poluat, stresul este mare si in crestere, alimentele nu mai sunt ce au fost. Fiecare om are nevoi specifice.

Au copiii nevoie de suplimente cu vitamine?

E destul de greu sa raspund la intrebarea asta. Parerea mea este ca nu toti copiii au nevoie de ele si  chiar si cei care au nevoie, nu au nevoie tot timpul. Exista mai multi factori de luat in seama si o sa ii enunt sub forma de intrebari:

Copilul tau are o alimentatie sanatoasa si complexa? Mananca atat produse animale cat si vegetale din surse sigure?

Copilul tau consuma produse junk food, fast food, dulciuri, sucuri?

Copilul tau mananca doar anumite alimente, excluzand total pe altele considerate sanatoase?

Copilul tau mananca foarte putin?

Copilul tau petrece mai mult timp in casa, sedentar, decat afara, jucandu-se in aer liber?

Copilul tau face un sport de performanta?

Traiti intr-un oras poluat?

Copilul tau este supus stresului? (scoala, lectii, concursuri, relatii tensionate intre parinti)

In functie de raspunsurile pe care ti le dai la aceste intrebari, poti aprecia daca are sau nu nevoie copilul tau de un supliment alimentar, dar este bine sa te consulti si cu pediatrul (mai ales daca este unul care tine cont si de produsele naturiste).

Ce fel de suplimente pentru copii exista?

Exista suplimente sub forma de vitamine sau minerale prezentate individual: vitamina D3, vitamina C.

Exista suplimente combinate: complex de multivitamine si minerale, complex de multivitamine, , complex de vitamine din grupul B, complex de Calciu, Magneziu si vitamina D3, complex de Vitamina D3 si K2.

Alte suplimente: probiotice, suplimente pe baza de  pudre sau extracte de fructe, alge sau legume (Ex: pudra de fructe de padure, pudra de spirulina), suplimente pentru imunitate, suplimente pentru cresterea poftei de mancare, suplimente pentru memorie si concentrare, suplimente cu Omega 3 (foarte utile pentru dezvoltarea creierului).

Ce trebuie sa eviti atunci cand alegi un supliment alimentar pentru copii?

Colorantii daunatori: tartrazina, galben de chinolina, indigotin, azorubin, ponceau 4R, eritrozina, rosu 2G, rosu allura AC, caramel

Exista produse care au coloranti naturali si bineinteles ca acelea sunt de preferat: rosu din sfecla, galben din curcuma samd.

Unii dintre acesti coloranti, combinati cu conservantul benzoat de sodiu din suplimentele in forma lichida, poate da reactii de hiperactivitate.

Feriti-va de combinatia de benzoat de sodiu sau de potasiu si acid ascorbic. Pastrate in conditii improprii favorizeaza aparitia benzenului, cunoscut cancerigen.

Indulcitori de evitat: aspartam, acesulfam K, neotam, ciclamat, zaharina, sucraloza

Din punctul meu de vedere, e de preferat un produs indulcit cu zahar unuia indulcit cu unul dintre indulcitorii enumerati mai sus.

In ultima vreme s-a inceput trecerea la indulcitori de origine naturala si puteti cauta produse indulcite cu acestia: xilitol, stevia, maltitol, sorbitol, isomalt, eritritol.

Atentie! Exista si produse care folosesc atat indulcitori artificiali, cat si din cei de origine naturala. Evitati-le!

Evitati suplimentele (inclusiv vitaminele si mineralele) cu arome artificiale!